Sceneta pentru gimnaziu si liceu. Sfintii brancoveni sunt pomeniti la 16 februarie. Sceneta poate fi prezentata la slujba vecerniei de „Adormirea Maicii Domnului”, in „Duminica sfintilor romani” - a doua dupa „Rusalii” sau cu prilejul unor sarbatori nationale (Ziua Nationala, s.a.)
Sceneta este inclusa in piesa „Intoarcerea lui Voda Brancoveanu si sfarsitul Seitanestilor” , fiind scrisa la sugestia p.c. pr. Mihai Todoca din Orastie si prezentata in 15 august 2005 la Biserica „Adormirea Maicii Domnului” din Orastie. Piesa este alcatuita pentru a fi adaptabila unui numar mai mic sau mai mare de interpreti, putand fi eliminate unele fragmente (vezi liniile punctate).
Bibliografie: Arsenie Boca - „Ridicarea casatoriei la nivel de taina”; Mihai Cantacuzino - „O mie de ani in Balcani”; Stefan Pacurariu – „Sfinti si slujitori ai neamului romanesc”
Personaje:
1-2 Povestitori
3. Brancoveanu
4. Matei
5. Figuranti
Povestitor
La-nchisoarea „Sapte Turnuri”
Ofta Brancoveanu-n chiburi,
Ca sa-si dea averea toata
Ce-o poftea Inalta Poarta.
Domnul cu Ianache sfetnic,
In domnie vistiernic,
Si-ai lui fii ca patru brazi
Sunt adusi cu totii azi.
Zi de praznic si cinstire,
„Fericita Adormire”,
Brancoveanu-o pretuia,
Maica Sfanta-o lauda.
Zi de praznic la Sinaia,
Domnul ctitori vapaia,
De Duh Sfant in sfant altar,
Floare-a florilor de har.
La Hurezi a sa zidire-
Inca-o sfanta manastire,
Cu icoanele domnesti
Prinse-n flori brancovenesti.
Daruri noi la domnu-n staul-
Plang potirele de aur,
Picaturi din sange sfant
Firmituri din trupul sfant.
Printi de aur Maica are,
Al ei brat, fara hotare,
Slove-n aur tiparea,
Pana-n zari marturisea
Jertfa Fiului cel Sfant-
Dumezeul pe pamant.
Si veni pe flori de lacrimi
Saptamana cea de patimi.
Pleaca Domnu-n pribegie
Pe Golgota sangerie.
Balada lui Brancoveanu
Intr-o joi de dimineatã,
Zi scurtãrii lui din viatã
Brancoveanu se sculã
Fata-i blandã isi spãlã
Barba-i albã isi piptãna
La icoane se-nchina
Pe ferestre-apoi cãta
Si amar se spãimanta:
………………………
In vinerea cea neagra se-nsirau
Caretele domnesti.
Chiar patruzeci erau!
Taceau bucurestenii si priveau
Urgia-mparateasca si plangeau.
Priveau inmarmuriti ca pe Calvar,
Al brancovenilor cosmar,
In dangate de clopot rasunand
Strigarea Golgotei chemand...
Brancoveanu
- Copiii mei, tu Marica,
Buna mea doamna...
Ce neagra-mi vad a vietii toamna...
Sa spunem ca si Iov de altadat:
„Domnul a dat, Domnul a luat,
Domnul fie laudat”.
Un sfert de secol de domnie,
Ne-am bucurat de-a lumilor placeri,
Avut-am pace si roade pe mosie,
Si nuntile bogate de boieri.
Am biruit si anii de-ncercare,
Lacustele in sapte si ciuma cea clontata,
Dorinta unchiului Serban, de luminare
A bietului popor am pus in fapta.
Povesitor:
Asa vorbea la ai sai fii si prunci;
Averea-i incarcata-n care...
Mai scotoceau hainii turci,
Stiau c-averea lui e mare...
........................................
Dupa mai multe luni de chinuri si osanda
Ce le-andurat cu firea toata,
Sultanul i-a cerut fara izbanda
Credinta sa o faca lepadata.
Zi de praznic la Sinaia,
Domnul ctitori vapaia,
De Duh Sfant in sfant altar,
Floare-a florilor de har.
Aceasta era ziua-n care
I-a fost sortit sa vina-n lume.
A lui soata iubitoare
Maica Sfanta-avea de nume.
Sase zeci de ani traiti
De sultanul socotiti,
La acea mareata zi,
Dar de moarte-i harazi.,
Cerandu-i cu gand pagan
Sa se faca necrestin!
Si cu glasul manios
Sa se lase de Hristos!
Brancoveanu auzi
Si la fii asa grai:
-Fiii mei, fiii mei!
Dragii mei, copiii mei!
Tot ce-n lume am avut,
De la lume am pierdut.
Fiti tari si stati barbateste
Ca Hristos va izbaveste.
Pentru el de vom fi morti
Fericim a noastre sorti.
Caci si el fara pacat
Rastignire a-ndurat,
Viata vesnica ne-a dat.
Toate-n lume sunt desarte,
Nu va speriati de moarte.
Sangele de ne vom da,
De pacate ne-o ierta,
Si-ntr-al sfintilor alai
Va veti face printi in rai!
Primul a fost Ianache Vistierul,
El a dat intai obolul.
Lovi gadele cu fierul
Si pe Constantin feciorul.
Le urma Stefan si Radu
Mateias - un copilandru
Speriat de-atata sange
Tipa ingrozit si plange,
Si cu glasul subtirel
De sultan se roaga el:
Matei
Iarta-ma Maria Ta,
Musulman ma voi facea!
Sare Brancoveanu-n sus:
Brancoveanu
_ Vai, copile, cum ai spus?!
Nu se cade dragul meu
Sa te lasi de Dumnezeu!
Mai bine sa mori crestin
Decat viata de pagan!
Sa te lepezi de Iisus
Pentru cativa ani in plus?!
Povestitor
Ramane Mateias incremenit,
De-a tatalui cuvinte rascolit.
Ridica capul. Ca ingerii vorbeste:
- Vreau sa mor crestin. Loveste!
Povestitor
Cade capul tinerel
Si se-nvarte-ncetinel.
Da si tatal a lui viata
Si se-aseaza fata-nfata!
Parca tot mai au a-si spune
Ce e bun si rau in lume.
Cap de tata-ar vrea asa,
Pe copil a-mbratisa.
Cand sultanul da sa plece,
Vede-n ochi privirea rece.
Innecata-n lacrimi zace...
Pleaca capul sau si tace.
Sunt de fata multi ministri,
De prin alte tari veniti
Toti sunt muti si-nmarmuriti!
Capetele-nsangerate,
Stau in poarta la Serai,
Apoi se arunca-n mare
Al lor suflet urca-n rai.
Crestinii-au cules din ape,
Sase trupuri de martiri,
Le-ngropara intr-o noapte-n
Cripta unei manastiri.
Cand vremile s-au linistit,
In taina, domnul s-a intors din pribegit.
In Biserica Sfantul Gheorghe Nou
Doarme fericit marele erou.
Dorina Paduraru
Dorina Paduraru
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.