Poezie inchinata IPS Lucian al Tomisului
Stai la geam si privesti zari
Gandindu-te la a ta viata,
sufletu-ti colinda-n departari
Pentru-a gasi marea de speranta.
Apoi calm te asezi langa vatra
In timp ce focul arde mocnind,
Stai ingandurat pe scaunul de piatra
Si cu mintea spre ceruri ratacind.
O viata de sfant parinte-ai trait
Cu inima in palma lui Dumnezeu,
din iubire pentru lume-ai pastorit
Si te pastram in amintire mereu.
Amintire apar si te dor nespus
Cand nu mai ai ce face in lume,
Ochii tai privesc la traiul ce te-a supus
Sa-ti duci lumina unde soarele apune.
Clipesti rara pe sub sprancenele albite
Si vezi viata toata ce prin fata-ti trece,
Spre cer ridici mainile de ani imbatranite
Si vezi cum un inger sufletu-ti petrece.
Ai inceput sa uiti de lumea muritoare
Si la Domnul din cer tu te gandesti,
Usor mergi cu gandul in departare
Si spre apus pe nori pasesti.
Fumul din vatra pleoapele-ti inchid
Iar caldura focului te-adoarme usor,
Aripi de inger in jur te cuprind
Si te urca la cer pe un nor.
Focul din vatra ce mocnind ardea
Astazi e doar cenusa uitata,
S-a stins in clipa cand ai parasit lumea
Si cand s-a crapat scaunul de piatra.
Avram Alina
Alina Avram
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.