Glasul tacerii asurzitoare - Inchisoarea Aiud
Aici, in intuneric, nu ne-aude nimeni,
Cand plangem, cand strigam, cand suspinam,
Doar ruga ne-o aud si...
Ne-o ia de pe buze cu biciul lui Pilat.
Asa e... ruga noastra ii arde si pe ei, si pe ai lor, pe toti.
Privim insetati la ziduri, cu ochii mari si plini de lacrimi nebune
Asteptam o raza sfanta de soare
Sa patrunda prin zidul gros si gaurit de sobolani si de viermele timpului.
Ne agatam de-o rugaciune,
Ne spanzuram cugetul de o speranta,
Un strigat mut, asurzitor, am scoate
Dar nu are putere sa iasa.
Plamani nu mai avem sa respiram
Caci aerul e putred, e plin de sange si de moarte,
El poarta din celula in celula,
Strigatul mut al unui martir.
Nu avem nori, stele sau soare, dar avem...
Off... un cer mare, sub care incapem si noi si ei.
Din mila Bunului Dumnezeu
Camera-i altar de rugaciune.
Nimeni nu-i hot, nu-i crud, fugar,
Suntem cu totii oameni
Si frati de suferinta si cosmar
Sub acelasi destin de martir.
O camera de umbre, de-amintiri
Atat mai suntem printre vii,
Doar ziduri reci si negre
Ne-adapostesc in ruga catre Dumnezeu.
Suntem aici, parca, de mii de ani
Ca-ntr-un cavou de ucigasi
Aici vom fi pana vom vindeca
Rana noastra cu iubire.
Ne dor maselele de atata manie mestecata,
Ne dor dintii de atata durere ce am sfasiat cu ei,
Ne dor genunchii, coastele
Suntem durere, suferinta si oftat.
Pierim fara slujba, dar...
Il avem pe Domnul vesnic in noi
Vom deveni ca Iuda de-L vom lasa acum
In sfanta nebunie ce ne-a ramas scapare.
In nebunia noastra traita pentru El
Cand isi aduc aminte ne dau un colt de paine
Il impartim frateste, farama cu farama,
Sa ne-ajunga de-acum pana-ntr-un veac.
Vor sa ne-nghita sufletul, sa scape,
Sa pierim, dar Domnul mai mult ne-ntareste,
Se prelungeste chinul ca sfintilor martiri.
Nu poti rosti rugari caci ti le iau cu tot cu buze.
In Rapa Robilor ne-om duce
N-avem nici cruce, nici colac
Dar Il avem pe El, pe Domnul,
In sfanta nebunie ne conduce.
In tacerea zidurilor se-aude cum ard,
Sufletele noastre, zdrobite de dureri,
Cu trupuri sangerande ne tinem de azi pe maine
Ne-om duce la Rapa Robilor, fara parinte.
Ne spovedim in gand, in fata Tatalui din cer
Ne-mpartasim in taina, cu paine si cu vin
Facute dintr-un lan de lacrimi
Si un ciorchine de boli si suferinti.
Alina Avram
Alina Avram
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.