Hotararea cea inteleapta

Am plecat cu trenul noaptea, spre o sfanta mamastire.
Trecea timpul greu si-atuncea arunc in jur o privire.

Vad pe-o banca-o fata simpla si in negru imbracata.
Si intru ce ea in vorba: - Te vad tare suparata...

- Am avut mama si tata. Au murit si nu-i mai am,
Merg la sfanta mamastire care are maine hram.

Tatal meu avea credinta si tot timpul se ruga
Si cu Sfintele intr-una vrdnic se impartasea,
Nu lipsea de la biserici, numa-n posturi o tinea.

Boli cumplite si necazuri cat pentru un sat intreg...
Dar nu si-a lasat cerdinta. Nu puteam sa-l inteleg.

Timpuriu, muri sarmanul si-a-nceput sa viscoleasca
De parea ca nici pamantul n-ar fi vrut sa-l primeasca.

Mama mea a fost frumoasa mai iubea cate-un vecin
Cheltuind toata averea doar pe luxuri si pe vin.

De curand muri si mama si-a avut o-nmormantare...
Cu alai si lume multa, era cald si era soare.

Dupa ce-mi trecu tristetea incepui a socoti:
Ce sa fac sa sufar oare sau sa-ncep si eu iubi ?!

Si-am stat mult la rugaciune, am cerut lui Dumnezeu
Sa-mi arate locul unde-s mama si cu tatal meu.

Si atuncea Preainaltul vazand intristarea mea
Indata trimis-a inger  si-ncepu a-mi arata.

El m-a dus intai la tata ce in slava era pus
Si pe care cativa ingeri il urcau in ceruri, sus.

Avui mare bucurie caci sarmanul a suferit
Multe boli, rusini, insulte putin cat a vietuit.

Iar apoi m-a dus la mama ce ardea intr-un cuptor
Si striga in gura mare la toti dupa ajutor.

As fi vrut s-o scot din flacari caci fusese mama mea
Dar mi-a spus gingasul inger: "Poate vrei sa arzi cu ea."

Ma gadesc sa las lumea si sa duc un trai curat
Acum merg spre mamastire, toate-n urma le-am lasat.

Dorina Stoica
(inspirata de o povestire din Pateric, dar si de o intamplare adevarata)