Iubesc florile ce in pasteluri de culoare,
Spre soare isi intind petalele gingase.
Si verdele naturii ce se intrepatrunde
La orizont, cu cerul senin de albastre unde.
Iubesc pe oameni asa cum este fiecare.
Cu calitati si cu defecte, prieteni si dusmani.
Si vad in ei un rost spre drumul mantuirii,
Un tainic scop spre a ajunge in Tara nemuririi.
Iubesc zidirea creata de Cel ce ne iubeste,
Cu pronia sa divina, pe toate le oranduieste.
Cand ratacim pe cai straine ne asteapta cu rabdare
Si ne primeste cand venim, ca mila Lui e mare.
Iubesc pe Bunul Dumnezeu ce m-a adus in lume,
Ca sa ma bucur de tot ce a creat si sa-L slavesc.
El vrea, in vesnica Imparatie sa duca pe tot omul,
El vrea ca si eu iubindu-L sa ma mantuiesc.
Silvia Moian
Moian Silvia
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.