Lumina dumnezeiasca

Lumina dumnezeiasca se poate pregusta inca din aceasta viata de cei care traiesc bineplacut Domnului. Ea nu se arata noua in mod obisnuit pentru ca nu este lumina din lumea aceasta vazuta. Sa retinem ca si pe Muntele Taborului chipul lui Hristos nu a devenit soare, ci ca soarele: "si a stralucit Fata lui ca soarele" (Matei 17, 2).

Deci nu trebuie confundata niciodata lumina creata cu lumina dumnezeiasca. Sfantul Nicodim Aghioritul spune ca revarsarea de lumina a soarelui se face progresiv, in functie de momentele zilei, in vreme ce pe Muntele Taborului, lumina dumnezeiasca nu s-a aratat putin cate putin si prin deplasare (de la revarsatul zorilor la rasarit si de la rasarit la miezul zilei si de acolo, la apus) ci direct si toata de-o data. Astfel, daca Hristos este numit Soare, trebuie sa avem in vedere ca este Soare cu lumina proprie, nu creata, caci schimbandu-Se la Fata "nu a luat ceea ce nu era, nici nu S-a schimbat in ceea ce nu era, ci ucenicilor Sai apropiati S-a aratat asa precum era", spune Sfantul Ioan Damaschin.

Schimbarea la Fata a Domnului pe Tabor ne-a descoperit ce este Imparatia lui Dumnezeu si care va fi chipul lumii viitoare. Ceea ce au vazut cei trei Apostoli (Petru, Iacob si Ioan) pe Muntele Taborului, vor vedea toti cei care vor fi mantuiti. Hristos va lumina in asa fel incat nu va mai fi nevoie de soare ca sa lumineze „cerul si pamantul nou“ (Apocalipsa 21, 23).

Pe Tabor nu a avut loc doar descoperirea luminii dumnezeiesti, ci si transfigurarea ucenicilor. Sfintii Parinti marturisesc ca numai asa a fost posibil ca ei sa vada slava dumnezeiasca, pentru ca ochiul trupesc este orb in vederea luminii dumnezeiesti. Daca ochii lor trupesti nu ar fi fost transfigurati de harul lui Dumnezeu, vederea luminii dumnezeiesti ar fi fost imposibila. De aici reiese ca nu putem vedea pe Dumnezeu, fara ajutorul Sau. Din acest motiv cunoasterea lui Dumnezeu nu este bazata pe speculatie, pe simple cunostinte intelectuale, ci pe impartasirea de slava Sa. Scopul nostru ultim nu sta intr-o contemplare intelectuala a lui Dumnezeu. Daca ar fi asa, invierea mortilor ar fi de prisos. Omul vede lumina dumnezeiasca in plinatatea firii sale create. Nu o vede in afara trupului, ci printr-un trup induhovnicit.

Lumina dumnezeiasca straluceste si in prezent, insa din cauza pacatelor noastre, ea ramane ascunsa. Pentru cei curati cu inima ea devine vizibila. Asadar lumina de pe Tabor nu a fost o descoperire unica, o manifestare adresata doar celor trei apostoli si celor doi proroci: Moise si Ilie. Ea se descopera in lume, dar nu este din aceasta lume. Este inceputul descoperirilor de la sfarsitul chipului acestei lumi, cand Dumnezeu Se va arata tuturor in Lumina Sa cea neapropiata.

Nu ramaneti pe taramul umbrelor si al inchipuirilor. Deveniti fii ai Luminii.

Adrian Cocosila

Pe aceeaşi temă

• Sfantul Grigorie Palama - Invatatura despre fiinta lui Dumnezeu si energiile necreate
  Publicat in : Duminica Sfantului Grigorie Palama
• Energiile necreate
  Publicat in : Cunoasterea
• Harul
  Publicat in : Religie
• Acatistul Sfantului Grigorie Palama
  Publicat in : Acatiste

Publica un articol

Aboneaza-te la newsletter

Email

Introdu codul din imagine:

01 August 2017

Vizualizari: 18960

Voteaza:

• 1
• 2
• 3
• 4
• 5

Lumina dumnezeiasca 5.00 / 5 din 13 voturi. 5 review utilizatori.

Cuvinte cheie:

Lumina dumnezeiasca energiile necreate cunoasterea lui Dumnezeu

Comentarii (5)

• Andrei PanaitPostat la 2016-08-02 15:45

  "Iata ca acum nu putini ani am intrebat despre aceasta, in ziua Schimbarii la Fata, pe un nevoitor care, precum neindoielnic cred, el insusi de multe ori se invrednicise de vederea acestei Lumini. La nesmerita mea cerinta de a-mi spune cate ceva despre taina Luminii Thavorului, despre cum se poate vedea si cum este cu putinta a dobandi acest dar, el, facand pogoramant fata de nestiinta mea, mi-a deslusit aceasta cu multa rabdare, iar eu astazi va voiu impartasi din ceea ce am auzit din gura lui nemincinoasa, macar miezuirea, si cat mai pe scurt cu putinta. Imi marturisea acel barbat ca la inceput, pe cand era inca tanar, aceasta lumina ii aparea nelimpede si pentru scurte clipe, uneori ca o oarecare flacara de foc de nestapanit, care ii cuprindea inima cu dragoste, alteori ca un fel de stralucire care ii patrundea mintea cu lumina ei. Ea ii aparea in vremea rugaciunii mai ales in biserica. Odata insa, dupa multe luni de rugaciune fierbinte cu cainta pentru propria uraciune, lumina lin s’a pogorat asupra lui si a ramas cu el trei zile. In acele zile el se simtea limpede ca fiind in afara mortii. Bucuria invierii din morti ii umplea atunci sufletul. Launtric, el a numit aceasta lumina „dimineata invierii” caci era linistita, ca o dimineata de primavara. In vremea aceea traia in lume o viata obisnuita, cu munca de zi cu zi. Dupa ce au trecut mai multi ani de la aceasta intamplare, cand el era de acum monah si slujitor la Altar, rugaciunea lui adeseori se preschimba in vederea luminii, astfel incat nu mai simtea atunci nici trupul, nici lumea materialnica ce il inconjura. Lumina aceasta apare ca o curata bunavoire de sus. La inceput vine neasteptat, adica atunci cand nici su¬fletul, nici mintea nu au nici un simtamant ca vine, sau chiar ca exista. Necunoscuta pana atunci, prin venirea ei ea aduce asupra sufletului o dulce nedumerire, iar el, ca iesit din minti, nu stie inca cine, sau ce este, ce i s’a aratat; in acea clipa se simte ca un ocnas scos dintr’o temnita intunecata in intinderi insorite si inmiresmate. Spunea, de asemenea, acel barbat: „Desi Lumina cea Dumnezeiasca, prin firea ei, ra¬mane totdeauna neschimbacioasa, lucrarea ei insa – adica ceea ce naste ea in om – este foarte felurita: uneori se traieste ca dragostea blanda, lina a lui Hristos, uneori ca putere Dumnezeiasca ce te incunjura; uneori ca o oarecare miscare nedeslusita a vietii vecinice inlauntrul omului; uneori ca o lumina a intelegerii sau ca vederea mintii, mai presus de gandire, a lui Dumnezeu. Dar bunatatea Domnului este nemarginita, si se intampla ca dragostea Lui sa se reverse si mai din belsug. Atunci Dumnezeiasca Lumina umple intreg omul, astfel incat omul insusi devine asemenea luminii; iar ceea ce vede el atuncea nu se poate numi altceva decat lumina, desi aceasta lumina, prin firea ei, este cu totul altceva decat lumina soarelui celui vazut."Sofronie Saharov

• Andrei PanaitPostat la 2015-07-15 16:10

  Doamna Adriana, devenim fii ai luminii prin unirea cu Dumnezeu care este Lumina.

• Mihai OnilaPostat la 2013-08-13 15:53

  As dorii sa intreb daca nu cumva Iisus a coborat in Iad si a descatusat pe Adam si Eva rascumparand pacatele omeniirii odata cu scoaterea acestora din Iad?..Daca DA...atunci de ce mai suntem numiti pacatosi?...Pacatosi sunt doar aceea care aleg sa fie...Eu unul nu aleg sa fiu pacatos..si pacate nu am....si daca fac vre-un pacat...care incalca vreo lege crestina ...merg si ma spovedesc si ma impartasesc...Iata ca Pacatos nu mai sunt!Pot sa spun ca sunt Discipolul Lui Iisus...pentru ca Il urmez si calc pe urmele Sale atita timp cat El Iisus..mi-a spus ..Adevarat va spun ca tot ce ati vazut la mine veti face si voi si mai multe decat mine!Pace tuturor crestinilor si sa va ajute Bunul Dumnezeu pe toti sa va treziti la viata adevarata data omului din IUBIRE...fara judecata!!!

• daniel ionPostat la 2013-08-10 18:51

  fii luminii suntem de cind ne-am botezat prin taina botezului am primit haina de botez pe care o murdarim in fiecare zi prin pacatele noastre. Noi trebuie sa ne spalam aceasta haina prin apropierea de Dumnezeu . Aceasta apropiere se face prin post ,rugaciune,participarea la sfinta liturghie,si nu in ultimul rind prin marturisire si primirea sfintei impartasanii care este mama smereniei . DOAMNE AJUTA-NE.

• adriana gheorghePostat la 2013-08-09 08:58

  Cum prtem deveni fii ai luminii?Fiti putin mai explicit si redati mai multe amanunte.Miltimesc.Doamne ajuta!

Adauga comentariu