De vreo săptămână, Doamne, ca de-un veac
iarba disperării
turme noaptea-o pasc.
Bolţile senine în sudoare nasc
stele oarbe, vineri, din cuptorul mării.
Şi-n amiezi turbate, din Gadara-n vid,
se aruncă-n sticla lacului topită,
în mugiri de vită
şi-n travaliu-avid
legiunea morţii scăpărând copită.
Stinge al stihiei, Doamne, crunt pârjol
care sapă-n carnea vieţii cu dreptate,
căci fără de milă, fără de ocol,
azi, în miez de veacuri de singurătate,
vom strivi icoana-Ţi aruncând-o-n gol,
-golul dintre inimi, -casa-Ţi din cetate.
Şi în carnea-Ţi luată-n zămisliri de gând,
când cu-„Aşa să-mi fie!” Te-a primit Femeia,
nu-ndrăzni de-acuma până orişicând
să Te-nfeşi, să stărui
să ni Te mai dărui
cum odată fuse doar în vremea-ceea.
Când cu moartea, aprig, logodişi natura,
pâinea de la gură fiilor dosind,
răsărit-a tainic, ca neghina, URA,
-puiul necurat cuminecătura
sângelui şi-a cărnii inimii dospind.
Refuzând mulţimii pentru totdeauna
pâinile şi peştii să-i mai înmulţeşti,
preferând smochinii să-i usuce mâna,
Soarele Dreptăţii, astăzi dogoreşti.
Boale rar mai vindeci, ruga nu ne-asculţi.
Nici fii, nici prieteni azi nu mai învii.
Crucea arde-n inimi depărtând pe mulţi.
Coasele mâniei seceră-n copii...
Du-Te, cât Îţi spunem, şi să nu mai vii!
15 august 2014, pr. Nicuşor Stroe
Preot Nicuşor Stroe
-
Poezii crestine
Publicat in : Religie -
Poezii crestine
Publicat in : Religie -
Poezii crestine - Vasilica Grigoras
Publicat in : Poezii ortodoxe -
O treapta din scara catre Domnul
Publicat in : Poezii ortodoxe -
Iisuse, preadulce Hristoase
Publicat in : Poezii ortodoxe
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.