Lacrima caintei
Cu sabia Ta, parinte, m-ai cioplit
Si chipul Tau l-ai semanat in mine,
Mangaietoru-n taina a soptit:
Viaza, pe pamant ! si a fost bine.
Porunca Ta am ascultat, Taicuta
Si Tu m-ai dezmierdat lasandu-ma-n gradina,
Insa, cu bucuria mea am rupt de pe crenguta
Pacatul, ce ma acopera pe veci de vina.
Ce trista amagire in suflet ti-am lasat
Oare mai sunt "usor de pacalit" ca mine?
Pe drum anevoios, necunoscut am apucat
Si plang mereu si caut, intoarcerea la Tine.
Ca fiu risipitor ma-ntorc acum parinte,
Nu-s vrednic de iertare, nimic din partea Ta,
Desi-n calatoria vietii n-am fost deloc cuminte,
Tu mi-ai primit cainta, cu toata dragostea.
Norinel
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.