
În suflet arde credință divină
că, se-apropie noaptea cu lumină.
Magia sărbătorilor vibrează
în steaua ce ține lumea trează.
Minune sfântă în suflet pătrunde
și-mi lasă pleoape de emoții ude.
Din bolta-nstelată curge lumină,
să facă noaptea de Crăciun, divină.
Pe cetină de brad sclipesc steluțe,
ca pântecul Preacuratei Măicuțe.
Când Fiul se Naște din Tatăl Ceresc,
spre mântuirea neamului omenesc.
În lacrimă îmi las dorință sfântă,
când colindători de Naștere cântă.
Prin conștiințe treze să străbată
colindul ,,O, ce veste minunată!"
© Maria Filipoiu
-
Adevaruri de credinta, Dogme, Teologumene si Pareri teologice
Publicat in : Dogma -
Credinta si faptele bune
Publicat in : Hristos -
Credinta in viata de apoi in crestinism
Publicat in : Editoriale -
Credinta, conditie primordiala a purificarii
Publicat in : Morala -
Dialogul dintre stiinta si credinta in definirea notiunii de boala
Publicat in : Sanatate si stiinta
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.