
Rasari din rasarit Lumina !
Cuprinde-mi Tu, faptura mea de tina.
Caci fara Tine, in sufletul pustiu e noapte
Si ma adancesc in marea de pacate.
Umblu plangand si nu gasesc scapare,
Ca te-am pierdut in lumea asta mare.
Si nu mai am nici liniste, nici pace.
Sufletu-mi in intuneric zace.
Rasari din rasarit Lumina !
Cu dor te cheama gura mea de tina.
Adu-mi putere din Lumina necreiata
Si ma ridica din starea intunecata.
Coboara-n inima instrainata,
De patimi si de rele incatusata.
Si fa sa creasca din Lumina,
Virtuti si fapte bune fara vina.
Si vreau sa-ti spun din inima
Ca te iubesc, cereasca mea Lumina.
Si-as vrea sa fiu cu Tine-n vesnicie
Iubirea Ta cu mine-n veci sa fie.
Tu esti si-ai fost din veci Lumina.
Toate le-ai creat cu intelepciunea Ta divina.
Si Te-ai nascut, Te-ai rastignit, din mila-Ti mare,
Ca sa ne scapi pe toti de vesnica pierzare.
Silvia Moian
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.