Cind ispita-mi da tarcoale,
Eu cad atita de usor
La glasul cuvintelor amagitoare,
Ce la ureche mi le sopteste incetisor.
Cand soapta vicleanului patrunde
in inima-mi goala, departata de Dumnezeu,
in sufletu-mi pustiu se ascunde,
si-ncepe sa rodeasca tot ce-i rau.
Amintiri pline de pacat se incalcesc in minte.
Lumina Harului m-a parasit.
si vin placerile de mai inainte,
Cu care si acum, ca si odinioara eu m-am invoit.
si-n jocul relelor de mai inainte,
M-am prins si iarasi m-am robit.
Constiinta inca treaza, ma judeca fiebinte.
Dar in plasa celui rau, m-am incalcit.
Lipsit de dragoste si de dreptate,
Caut numai binele propriului meu eu.
Ma izolez de oameni, ma insotesc cu pacate
si ajung un om in lume fara Dumnezeu.
Hai suflete te scutura , te spala
si striga la Stapanul, la Iisus.
Ca El, pe cel ce la usa bate, nu il lasa afara.
il iarta si-l primeste in tara cea de sus.
Nu, nu-i tarziu sa te intorci la Tatal.
Ridica-te de unde ai cazut.
Caci El e mila si iubire si indurare.
si El te vrea, ca te-a iubit atat de mult.
Silvia Moian
Moian Silvia
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.