
Eu sunt cazut,
ingenuncheat de rau
dar nu sunt inca dat pieirii,
in noaptea sufletului meu
mai palpaie-o scanteie, aceea a iubirii.
aceea a iubirii Tale
fata de tot ce-i slab si e sarman
nu ma lasa sa zac pe cale
ca cel batut de-al sau dusman.
stiu bine ca eu sunt de vina
de starea sufletului meu
o vierme ce te scalzi in tina
si inca te agati de Dumnezeu.
nu-mi pierd nadejdea in iubire
oricat de tare-as fi lovit
atata timp cat este pocainta
la Tine, Doamne, sunt binevenit.
Aceasta poezie am compus-o intr-un moment de cadere din viata mea si sper sa va placa. Ar putea incuraja si pe altii. Iubirea lui Dumnezeu e infinita.
Stefania
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.