Ma pregatesc sa ma-ntalnesc cu Tine,
Parinte Sfant, dar, oare, se cuvine ?
Ca haina mi-e vadita ca-i patata
si roasa pe la colturi si uzata.
Si plec genunchiul inimii smerit
si ma apuc de peticit.
Prin rugaciune, adun bucati din mine
si vreau sa le preschimb in bine.
Nadejde mea e-n zdrente toata
de vremi si lume sfasiata.
Si cos acum, cu zor, la ea
sa o aduc in fata Ta.
Postesc, iar haina mea patata
devine parca mai curata.
Cu candela iubirii-aprinsa,
ma intaresc intr-un credinta.
Camelia Cristea
Camelia Cristea
Pe aceeaşi temă
-
Mantuirea prin poezie
Publicat in : Religie
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.