Este imposibil să răbdăm necazurile, greutăţile şi încercările dacă n-am întrezări un sfârşit al lor. Sfântul Apostol Pavel zice că noi "ne lăudăm şi-n suferinţe, bine ştiind că suferinţa aduce răbdare, şi răbdarea încercare, şi încercarea nădejde"61 Aşadar, răbdând suferinţele, necazurile, încercările şi greutăţile care ne vin dintr-o parte şi din alta, vedem cum apare la orizontul vieţii noastre spirituale nădejdea. E mare virtute nădejdea. In teologie e numită virtute teologică. Sfântul Apostol Pavel zice aşa: "Şi acum rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea ".

Credinţa îşi are obiectul în viitor: este încredinţarea lucrurilor nădăjduite, dovada celor nevăzute. Nădejdea ne dă tărie pe această cale a ajungerii la lucrurile în care credem. Credem în Dumnezeu, credem în viaţa de dincolo, credem în împărăţia lui Dumnezeu. Şi, înspre toate acestea mergem însufleţiţi de nădejdea că vom ajunge odată la capătul drumului, la dragoste. „Dumnezeu este iubire" - aşa citim în Sfânta Scriptură.169 La capătul drumului este unirea noastră cu Hristos şi în Hristos cu toţi cei dragi, de care veacul acesta trecător ne desparte vrând, nevrând, dar cu care ne vom întâlni odată acolo în împărăţia lui Dumnezeu. Răbdăm necazurile, privaţiunile, şicanele, lipsurile de tot felul, cu nădejdea că lupta noastră nu este în zadar.

Dacă ar fi să analizăm modul în care se naşte în noi această virtute teologică numită „nădejde", am spune aşa: nădejdea o naşte în suflet harul divin şi ne ajută să aşteptăm cu încredere promisiunile lui Dumnezeu. La un moment dat, Fericitul Augustin s-a întâlnit cu un creştin care era foarte necăjit, foarte deprimat, aproape căzut în deznădejde. A stat de vorbă cu el şi i-a spus un cuvânt, care rămâne valabil pentru toţi creştinii: "Cântă şi mergi înainte pentru că la capătul drumului te aşteaptă Dumnezeu." Nădejdea te face să înţelegi acest cuvânt al Fericitului Augustin: „Cântă şi mergi înainte pentru că la capătul drumului te aşteaptă Dumnezeu."

Părinţii sfinţi au zăbovit asupra acestei virtuţi importante. Iată, de exemplu, Sfântul Marcu Ascetul spune: "Nădejdea în Dumnezeu face inima largă, iar grija trupească o îngustează".170 Omul care are nădejde în Dumnezeu are inima veselă, chiar dacă în jurul lui sunt multe motive de îngrijorare, de supărare, de îndoială. Peste toate acestea tFece, pentru că nădejdea în Dumnezeu îi face inima largă, îi face inima uşoară.

Putem da nenumărate exemple din Sfânta Scriptură. Ne oprim doar la unul: în „Faptele Apostolilor" ne este istorisită călătoria pe mare a Sfântului Apostol Pavel, înspre detenţia de la Roma. La un moment dat, corabia în care erau câteva sute de oameni, a fost cuprinsă de furtună. Nimeni nu mai avea nădejde de scăpare, numai Sfântul Apostol Pavel, pentru că în sufletul lui era nădejde. Era nădejde, deoarece el a fost încredinţat de Dumnezeu că va ajunge să-L mărturisească pe Hristos la Roma. Şi după patrusprezece nopţi de coşmar, Sfântul Apostol Pavel, degajat, a început să mănânce şi le-a zis celorlalţi: "Incurajaţi-vă pentru că Dumnezeul căruia îi slujesc cu credincioşie, m-a încredinţat că nici un suflet de pe această corabie nu va pieri."

Era plin de nădejde, ştiind că Dumnezeu nu e mincinos. Avea nădejdea că va sosi la Roma să binevestească Evanghelia şi astfel i-a încurajat şi pe ceilalţi. Au mâncat şi cu toţii, pentru că nădejdea pe care o are cineva în suflet îi contaminează pe cei din jur. După cum şi deznădejdea îi contaminează pe cei din jur. E mare lucru ca omul care are credinţă să îi influenţeze pozitiv pe ceilalţi.

Dacă de nădejde avem nevoie chiar în viaţa noastră obişnuită, cu atât mai mult avem nevoie de nădejdea ultimă şi definitivă, care ne face să fim încrezători în cuvântul lui Dumnezeu şi să avem o viziune optimistă asupra existenţei noastre. Nădejdea ultimă şi definitivă este că nu se termină totul cu| moartea. Domnul Hristos va veni a doua oară, vorl învia morţii, şi cei ce şi-au pus nădejdea în Hristos vor moşteni dimpreună cu El viaţa veşnică fericită.

In acest sens ne oprim doar asupra a două citate! din Sfânta Scriptură. Primul este luat din prima! Epistolă către Corinteni: "Acum vedem ca prim oglindă, în ghicitură, iar atunci, vom vedea faţă cătrel faţă; acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaştel pe deplin, cum am fost cunoscut şi eu pe deplin ".171 In ultima parte a Apocalipsei ne este dată nouă perspectiva raiului, atât cât o putem înţelege: "Şi am văzut un cer nou şi un pământ nou. Căci cerul cel dintâi şi pământul cel dintâi au trecut şi marea nu mai este. Şi am văzut cetatea sfântă, noul Ierusalim, pogorându-se din cer de la Dumnezeu, gătită ca o mireasă, împodobită pentru mirele ei. Şi am auzit din tron, un glas puternic care zicea: „Iată cortul lui Dumnezeu este cu oamenii şi El va sălăşlui cu ei şi ei vor fi poporul Lui şi însuşi Dumnezeu va fi cu ei. Şi va şterge orice lacrimă din ochii lor şi moarte nu va mai fi; nici plângere, nici strigăt, nici durere nu va mai fi, căci cele dintâi au trecut... ". Şi mi-a arătat apoi râul şi apa vieţii, limpede cum e cristalul care izvorăşte din tronul lui Dumnezeu şi al Mielului, şi-n mijlocul pieţii din cetate, de-o parte şi de alta a răului, creşte pomul vieţii, făcând rod de douăsprezece ori pe an, în fiecare lună dăndu-şi rodul; şi frunzele pomului sunt spre tămăduirea neamurilor. Nici un blestem nu va mai fi. Şi tronul lui Dumnezeu şi al Mielului va fi în ea şi slugile Lui Ii vor sluji în veci".

Aceste două citate din Sfânta Scriptură revarsă o lumină mângâietoare şi binefăcătoare în sufletele noaste, legată de nădejdea ultimă, definitivă şi finală. Până atunci, cât suntem în viaţa aceasta, trebuie să răbdăm necazurile şi greutăţile ce vin asupra noastră. Dar le răbdăm cu nădejdea că ele toate vor avea un final.

Inainte de Patimi, ucenicii Domnului Hristos erau foarte necăjiţi. Şi, atunci, Domnul Hristos le-a spus: "Adevărat, adevărat zic vouă că voi veţi plânge şi vă veţi tângui, iar lumea se va bucura. Voi vă veţi întrista, dar întristarea voastră se va preface în bucurie. Femeia, când e să nască, se întristează, fiindcă a sosit ceasul ei; dar după ce a născut copilul, nu-şi mai aduce aminte de durere, pentru bucuria că s-a născut om în lume. Deşi şi voi acum sunteţi trişti, dar iarăşi vă voi vedea şi se va bucura inima voastră şi bucuria voastră nimeni nu o va lua de la voi".

Acesta e mesajul pe care ni l-a lăsat Domnul nostru Iisus Hristos şi care ne umple de nădejde. Ne face optimişti, atunci când ne confruntăm cu necazurile şi cu greutăţile vieţii acesteia.

IPS Andrei, Arhiepiscopul Alba Iuliei
Spiritualitate crestina – pe intelesul tuturor – Editura Reintregirea

Cumpara cartea "Spiritualitate crestina – pe intelesul tuturor"

Note:
162 Romani 5,3-5
163 IacovS, 11
164 Iov 1,21
165 Pentru răbdare 3, Pateric, Alba Iulia, 1990, p. 340
166 Despre trebuinţa de a răbda încercările fără tulburare şi cu mulţumire, Filocalia 9, Bucureşti, 1980, p. 612 167 Romani 5,3
168 I Corinteni 13,13
169 I Ioan4,8

170 Filocalia I, Sibiu, 1947, p. 259
171I Corinteni 13,12
172 Apocalipsa 21, 1-4;22,1-3
173 Ioanan 16,20-22

• Nadejdea
  Publicat in : Morala
• In cine sa ne punem nadejdea?
  Publicat in : Religie
• Nadejdea
  Publicat in : Poezie Ortodoxa

Aboneaza-te la newsletter

Email

Introdu codul din imagine: