Un deal sterp se inalta in zare,
Umbrele a trei cruci se vad in departare.
si intunericul a cuprins in plina zi intraga fire,
Nelinistea si spaima se raspandesc peste omenire.
Barbatii se bat in piept cu groaza,
Femeile plang de disperare,
Fantome negre in vazduh planeaza.
E intuneric, un duh de frica se rasfrange peste oameni
si tipete sinistre printre lume se aud.
O Doamne, ce se intampla, ce taine triste se ascund ?
O voce se aude din intunericul departarii.
- Este El pe cruce, l-au rastignit iudeii !
Stapanul universului, Creatorul cel divin,
E acum in agonie, amar e al Sau chin.
El care pe tronul Lui, de ingeri inconjurat a fost,
si numai cu o vorba, osti ceresti putea ca sa aduca
si numai cu un semn, pamantul sa distruga,
El ce putea cu foc pe gloate sa le arda,
Acum chinuri cumplite pentru omenire rabda.
El este Domnul Slavei, ce din iubire ne-a creat.
Mania Lui, tine doar o clipa,
Dar dragostea-i peste noi se revarsa neancetat.
Acum El este pe cruce si viata-i divina, incet, incet
Din trupul Sau frumos si atat de chinuit se scurge.
Piroanele palmele i le-au sfaramat,
Picioarele cu alt piron sunt prinse
si degetele nici nu se mai vad
Ca locul e atat de insangerat.
Tot trupul e o rana,
Caci loviturile de bici l-au zdrelit adanc.
Fata-i umflata si vanata,
De pumnii dati cu furie, de poporul
Cel nestiutor si-n orbirea sa natang.
Parul e plin de singe cald si sange inchegat,
Caci coroana cu spinii rai divina-i frunte au intepat.
Sa il privim de aproape
Pe imparatul crestinilor pe cruce,
Cum in agonie zace, cum sufletu-i neprihanit se duce.
Privirea Sa, a inconjurat cu mila multimea,
Durerea prea puternica, i-a rapus incet inima.
Sa il privim si sa ingenunchem cu sufletul
La crucea cea mai grea,
Pe care a purtat-o singur in iubirea Sa.
si sa-i cuprindem picioarele de piroane sfaramate,
Sa ii udam cu lacrimi ranile insangerate,
Iar El sa mijloceasca mereu la Tatal cel iubit,
si sa ii spuna:
- Parinte, iarta-le lor pacatele,
Caci din nestiinta si neputinta au gresit.
Sa plangem plini de pocainta
Ca talharul, ca Maria Magdalena, la crucea Lui,
Ca alta cale pentru mantuire nu-i.
Sa uram din inima pacatul,
Sa n-ascultam al vrajmasului, rau sfatul.
Sa luptam cu diavolul si cu ispita,
De vrem sa castigam in Ceruri biruinta.
Si sa nu uitam, ca va veni o zi,
in care trupul acesta pieritor va muri.
Dincolo ne ducem goi, cum am venit.
Dar vom da raspuns
De tot ce am stiut si nu am implinit.
Sa ne amintim ca intr-o zi vine Judecata,
Cand cartile se vor deschide
si se vor da la iveala tot pacatul, toata fapta,
Iar de nu vom fi impacati cu Dumnezeu,
Vom fi osanditi in iadul nesfarsit,
Unde este intuneric si chin cumplit.
Iisuse Doamne, pastreza-ne sub crucea si ocrotirea Ta.
in aste vremuri cand pamantul e in tulburare,
Cand ispitele sunt atat de grele,
Nu ne lasa ca sa orbim, cautand numai desfatare,
Nu ne lasa sa ne afundam in lumea asta mare,
Ci tine-ne mereu, cu Harul Tau sub crucea Ta.
si ne fa mostenitori in Ceruri pe vecie,
O Dumnezeule, ca sa ne bucuram in slava Ta.
Silvia Moian
Moian Silvia
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.