COMEMORARE SfÂNTULUI ȘTEFAN CEL MARE
(omagiu la 500 de ani de la trecerea în eternitate)
Spre o domnie de veacuri apusă,
pioasa mărturie se îndreaptă,
să scriu strategie ce a fost dusă
de voievod în luptă și în orice faptă.
La Putna, clopotele dau trezire
în zi de iulie și sărbătoare
pentru comemorare-n mânăstire,
a Sfântului Ştefan-Vodă-cel-Mare.
El nu purta renume din statură,
ci din fermitate şi-nţelepciune,
de la cotropitori atrăgând ură,
prin rugă a dus ecouri în lume.
Pe pământ trimis de Divinitate,
să cârmuiască neamul moldovenesc,
ecou de glorie prin timp străbate
până la urmașii ce-l sărbătoresc.
Când năvăleau barbarii la hotare,
Vodă chema boieri la sfătuire.
Cu tactică să-nvingă provocare,
să nu îi cadă neamul în robire.
Voind să-şi apere meleaguri sfinte,
doar cu o mână de oşteni destoinici,
la Dumnnul făcea rugă înainte
s-alunge duşmani de mărire dornici.
Din corn vestit suna spre adunarea
vitejilor la luptă ostăşească.
Cu preţul vieţii își apăra ţara,
în cinste şi dreptate să domnească.
Străjeri stăteau de veghe la hotare,
să apere Țara lui Vodă-Ştefan,
urmașilor s-o dea la fel de mare,
ca moștenire pentru românesc neam.
Pentru popor n-a fost nicicând mai groaznic
precum tunet din vestea de robire
ce-aduce sorţii unui trai amarnic,
cu biruri şi poveri de vieţuire.
Cu vitejie strămoşească-n cuget
îşi conducea oştirea-n luptă dreaptă
și înălța lăcaş creştin, de suflet,
când bătălia era câștigată.
Stau mărturie-n vremuri, să grăiască,
lăcaşuri de credinţă şi cultură,
ca zestre-n România pitorească,
și edificii în Sfânta Scriptură.
Nu pregeta, slujindu-şi ţărişoară,
cu preţul vieţii şi cu risc de moarte,
sufletul de poveri să nu îl doară,
ci flamura păcii în veci s-o poarte.
Adesea s-a luptat cu otomanii
ce năvăleau doar cu scop cotropitor,
dar prin credință biruia dușmanii,
pe Dumnezeu chemându-L în ajutor.
Ca voievod din neamul moldovenesc
a păstrat credința nestrămutată,
cum a moștenit-o la tronul strămoşesc,
conducând țara spre mai bună soartă.
Este exemplu de mare virtute
pentru eroism dovedit în fapte,
cu gloria câștigată în lupte,
s-o ducă țara spre eternitate.
Când turcii îi ameninţau hotare,
chema viteji, cu planul de-a învinge,
îmbărbătându-i cu voinţă mare,
spre gloria cea tributară-n sânge.
Strigând că nici de moarte nu-i e frică,
încăleca pe cal ce-n luptă-l ducea.
Biruitor dorind să se întoarcă,
săruta sabia şi cruce-şi făcea.
N-a pregetat nicicând să cârmuiască
Moldova cu destinul greu încercat
de vitregii în vatra strămoşească,
purtând renume de domn neînfricat.
Dar neputinţa, grav îl copleşeşte,
venind din bătrâneţi apăsătoare.
Pe fiul Bogdan-Vodă sfătuiește
să țină țara în străvechi hotare.
Răpus timp, cu tâmple-ncărunţite,
din trup şi-a înălţat suflet la Domnul.
Eu scriu ce ştiu din cărțile citite,
cum Ștefan cel Mare a sfințit tronul.
În istorie intrând biruitor,
întâmpinat cu trâmbiţe şi torţe,
și azi se-aude bucium răsunător,
de când făcea mobilizări de forţe.
Din bătălii cu trupele viclene,
Aducem cinstire lui Ștefan cel Sfânt
Și-i închinăm omagii eterne,
spre dăinuirea păcii pe-acest pământ.
Spirit din vremuri legendare vine,
s-aducă eroism în generații,
când la moaștele lui vor să se-nchine
fiii urmașilor, de-a fi ca frații.
Tunetul veștii a rămas în zare,
ducând strategia voievodului
la cârmuirea sa răzvrătitoare,
potrivnică înrobirii neamului.
În criptă stă şi astăzi, să vegheze
la soarta ţării şi neamului iubit,
noi conştiinţe spre a ţine treze
în veci stăpâne pe ogor întregit.
El n-a pus preţ pe viaţa trecătoare
şi-n credinţă a slujit al său popor,
a fost canonizat la sărbătoare,
de-a fi prăznuit ca un nemuritor.
Prin altă lume, cu suflet străbate,
dar este în seama cărturarilor,
domnia cu momente zbuciumate,
iar numele său e-n slava sfinţilor.
Prin ritual cu nume pomenite,
ecou vor duce bangăte de clopot,
din mânăstiri de Ștefan ctitorite,
în vremuri când reprima orice despot.
În demnitate să-i purtăm cinstire,
comemorând de fiecare dată
pe voievod cu sacră preţuire,
că simbol de virtute e prin soartă.
Cu eroism prin veacuri succedate
E pildă pentru noile vlăstare,
ca iubitor de ţară şi dreptate,
dar și exemplu de credinţă mare.
La Putna, Ștefan Vodă se-odihneşte,
de secole dormind în criptă sacră.
Dar tot mai treaz prin conştiinţe este
când gloria sa răsună în toacă.
Dorinţă din mormântul său străbate
cu-aceeaşi strategie înţeleaptă.
La cârma țării, doar minți luminate
să ducă poporul pe calea dreaptă.
Ar vrea să se trezească, să mai lupte
şi ţara să îşi apere prin vreme
de cei care îi vor hotare rupte,
simțind oştenii ce ar vrea să-l cheme.
Dar neputând, rămâne să se roage
la Dumnezeu, de undeva, din ceruri,
spre binele meleagurilor drage,
cât cuget temerar duce prin vremuri.
Iar duhul său veghează la hotare
ca-n tronul de cetate din Suceava,
că aprig fost-a Ştefan-Vodă-Mare,
stârpind duşmani şi pedepsind gâlceava.
O rugă pentru sfânt e încheiere
omagiului ce îl las mărturie:
- Revino la tron, spre inițiere
celor ce conduc mama-Românie!
La Dumnezeu în ceruri te mai roagă,
din guvernare să culeagă rodul
sărmana țară, ce-a ajuns pârloagă,
și îți va mulțumi întreg norodul.
* Variantă îmbunătățită.
*2 Iulie – Sărbătoarea Sfântului Ștefan cel Mare
* Din vol.„Tradiții creștine și ritualuri românești”/ 2008
Editura Paideia
Maria Filipoiu
Poet Maria Filipoiu
Pe aceeaşi temă
-
Manastirea Sfantul Stefan cel Mare - Slanic
Publicat in : Biserici si Manastiri din Romania -
Sfantul Stefan cel Mare in literatura poporului
Publicat in : Vietile sfintilor
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.