Ce plang copiii nenascuti, in ceruri !
Si mamele nu-i pot lua la sani,
I-au azvarlit in ghena cu deseuri,
Ca ultimii uitati pagani.
Le clocoteste laptele in sfarcuri,
Lacrimi le joaca in priviri,
Ca puii si i-au sfartecat cu vrere,
De frica unor susotiri,
Amare suflete de mame,
Ce pruncii si-i ingroapa vii,
Manute-ntinse spre salvare,
Mame sarace si pustii.
Tristeti de mame, purtate pe viata,
Si lacrimi nestinse nicicand,
Plansul din cer le ingheata,
Crima o poarta in gand.
Fulgi mai trimit cateodata,
Din aripile de ingeras,
E semn pentru mama iertata,
De sufletul de copilas.
Poate n-ai vrut dar n-ai gasit taria,
Sa ma pastrezi la sanul tau,
Sau poate-i mica gospodaria
Si n-am mai incaput si eu.
Roua de pe flori, mamica,
Sunt lacrimile mele de copil,
Aduna-le fara de frica,
Alina-ti sufletu-n suspin.
Aici, imi este tare bine,
Maicuta ma tine la piept,
Dar plang mereu pentru tine,
Pentru gandul tau ne-ntelept.
Te iert si ne-ntalnim in ceruri,
Te va ierta si Dumnezeu,
De scapi de-a tale triste chinuri,
Spovedindu-te mereu.
Si ma semnez,
Puiutul tau.
Adriana Tomoni, Deva
Adriana Tomoni
Pe aceeaşi temă
-
Poezii crestine
Publicat in : Religie -
Poezii crestine
Publicat in : Religie -
Poezii crestine - Vasilica Grigoras
Publicat in : Poezii ortodoxe -
O treapta din scara catre Domnul
Publicat in : Poezii ortodoxe -
Iisuse, preadulce Hristoase
Publicat in : Poezii ortodoxe
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.