
Tată, unde se termină
Goana mea după lumină?
Pe o coajă de pământ
Ca un vierme mă frământ.
Cat în zările cerești
Să te aflu unde ești.
Și din lumea îndepărtată
Te tot strig pe tine, Tată!
Precum știi aicea jos
Tare-i frig și-ntunecos.
Și pe mine mă străbate
Dorul de eternitate.
Și la tine-aș vrea să vin
Că-ți sunt fiu nu sunt străin.
Să mă-ntâmpini pe pridvor
Ca pe-un fiu rătăcitor.
Deși-s nedemn de răsplată
Mi-este dor de tine, Tată!
Marin Mihalache
-
Poezii crestine
Publicat in : Religie -
Poezii crestine
Publicat in : Religie -
Poezii crestine - Vasilica Grigoras
Publicat in : Poezii ortodoxe -
O treapta din scara catre Domnul
Publicat in : Poezii ortodoxe -
Iisuse, preadulce Hristoase
Publicat in : Poezii ortodoxe
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.