Pe al creștinătății plai
curge Mirul din icoană,
când Sfântul lăcrimează-n Rai,
de a sufletului rană.
Lacrima-n mir se transformă
pentru candela credinței,
cu a spiritului formă
din Raiul făgăduinței.
La poarta Raiului ceresc,
creștini așteaptă chemare
să-și ducă suflet omenesc
pe-a veșniciei cărare.
Pe suflet scriu rugăciune,
la altar ceresc s-o ducă,
în a icoanei minune,
când Sfântu-ncepe să plângă.
Pe lacrima din icoană
curge al credinței mister,
din suflet fără prihană
să se reverse Adevăr.
Omul pe Calea Domnului
pune lacrimi în speranță
să dăruie sufletului
Lumină, spre altă Viață.
La împărătească poartă,
a eternității cerești,
las rugă înlăcrimată
din soarta vieții pământești.
Cu toiag de timp va bate
la poarta Dumnezeirii,
Sufletul, de-ai fi iertate
păcatele omenirii.
*„Eu sunt Calea, Adevărul și Viața.
Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.” - Ioan 14:6
Maria Filipoiu
.
Poet Maria Filipoiu
Pe aceeaşi temă
-
Acatistul Sfantului Ioan Maximovici
Publicat in : Acatiste -
Miruirea de la sfarsitul slujbelor
Publicat in : Viata liturgica -
Duminica Floriilor
Publicat in : Florii -
Pascala
Publicat in : Poezii ortodoxe
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.