
De pe cupola lumii, adesea am privit
Si am crezut ca-n viata, tot ce am primit
A fost ca o rasplata ce mi s-a cuvenit,
Neantelegand ca Tatal, El mi-a daruit.
Copil, pribeag prin lumea de amagiri si rele
Ce-amara e trezirea din noaptea fara stele.
Am vrut sa beau nectarul, din cupa fericirii
Si sa visez aievea la clipa nemuririi.
Desartaciuni, in lume adesea am intalnit
Si azi ma intorc la Tatal, trist si parasit
Si-l rog ca sa ma ierte, de clipele pierdute
De vorbele desarte si pacatele facute.
Si-l rog pios in rugaciune,
Eu drahma ratacita-n lume,
In casa Lui sa ma adune Si bucurie sa se faca
Cand cele zece impreuna
Lumina sunt si fapta buna.
Camelia Cristea
.-
Poezii crestine
Publicat in : Religie -
Poezii crestine
Publicat in : Religie -
Poezii crestine - Vasilica Grigoras
Publicat in : Poezii ortodoxe -
O treapta din scara catre Domnul
Publicat in : Poezii ortodoxe -
Iisuse, preadulce Hristoase
Publicat in : Poezii ortodoxe
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.