De cum incepe Postul Mare,
In suflet ne patrunde pocainta,
Si vrem din buze sa rostim cu ardoare,
Canonul cel ce ne aprinde focul, in fiinta.
Cand pe Andrei Criteanul il citim,
Pacatele sa le vedem cu bucurie,
De-a noastra mantuire sa ne ingrijim,
Gandindu-ne la viata vesnica, ce va sa vie.
Ca sa putem ierta in viata noastra,
Sa ne evaluam si cel mai mic pacat,
Iar pe vrajmasul nostru cel mai aprig
Sa-l ajutam sa iasa indreptat.
Chiar de pacatul nostru-i unul mare
S-avem curajul sa-l marturisim
Si sa ne-ncredem cu tarie in iertare,
Prin Pronia Divina sa ne izbavim.
De vom posti de oua si de carne,
Cu grija, insa, sa ne urmarim,
Sa nu ne imbuibam cu halci umane
Si suflete nevinovate sa zdrobim.
Postul nu-i o cura de slabire,
Este mai mult decat un tratament moral,
Cu scopul unic de-a ne impinge inainte,
Ca sa simtim mirosul mirului floral.
In suflet sa simtim o apasare,
Cum fiecare cui noi l-am batut,
L-am rastignit pe Cel ce ne salvase
Si-n gheena vesnica, din nou, noi am cazut.
dr. Radu Tincu
Radu Tincu
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.