Voi n-ati fost cu noi in celule
Voi n-ati fost cu noi in celule
Sa stiti ce e viata de bezne,
Sub ghiare de fiara, cu guri nesatule,
Voi nu stiti ce-i omul cand prinde sa urle,
Strivit de catuse la glezne.
Voi n-ati plans in palme, fierbinte,
Strapunsi de cutitul tradarii.
Sub cer fara stele, in drum spre morminte,
Voi n-ai dus povara durerilor sfinte
Spre slava si binele tarii.
In cantec cu noi laolalta
Trecand printre umbre peretii,
Voi n-ati cunoscut frumusetea inalta
Cum dorul irumpe, cum inima salta
Gonind dupa harpele vietii.
Ce-i munca de brate plapande,
Ce-i jugul, ce-i ranjet de monstru,
Cum scartie osul cand frigul patrunde,
Ce-i foamea, ce-i setea, voi n-aveti de unde
Sa spuneti aproapelui vostru.
Voi nu stiti in crunta-nchisoare
Cum minte speranta si visul,
Cand usile grele se-nchid in zavoare,
Si-n teama de groaznica lui inclestare
Pe sine se vinde invinsul.
Ati stat la ospete-ncarcate
Gonind dupa fast si orgoliu,
Nici mila de noi si nici dor, nici dreptate,
Nici candel-aprinsa si nici libertate,
Doar ghimpii imensului doliu.
Asa sunteti toti cei ce credeti
ca pumnul e singura faima.
Fatarnici la cuget, pe-alaturi ne treceti,
Cand noi cu obrajii ca pamantul de vineti,
Gustam din osanda si spaima.
Cand portile sparge-se-vor toate
Si mortii vor prinde sa urle,
Cand lanturi si ziduri cadea-vor sfarmate,
Voi nu stit ce-nseamna-nvierea din moarte,
Caci n-ati fost cu noi in celule.
Radu Gyr
.
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.