
Cand Domnul a murit pe Cruce
Intreaga fire s-a întristat
A plans si inima de piatra,
Iar soarele s-a întunecat.
Dar mult mai tulburat ca toate
Sta un copac adanc mahnit:
E salcia sub care Domnul
Adeseori S-a odihnit.
Sarmana! Trebuie sa rabde
Cu-ale ei nuiele tari
Sa fie Domnului pana-la sange
Batut de calai, de talhari.
De-atunci, cuprinsa de durere,
Isi frange ramurile-n jos
Iar lumea-i zice: ”plangatoare”,
Caci plange pe Iisus Hristos.
Florentina
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.