
O stiu prea bine
si n-am nicio indoiala
cu mine sau fara
Pamantul ramane la fel de rotund
si isi exercita sfidator miscarea de revolutie
cu aceeasi exactitate enervanta
cu mine sau fara
oamenii isi traiesc la fel
dramele
sau fericirile
acelea marunte ori cele
de pe muntele lor
si totusi Doamne
eu nu pot trai fara mine
(cum nici fara de Tine)
imi sunt prea necesara (nu si suficienta)
destul de draga si uneori
mi-e dor de mine asa cum sunt
un pic zevzeca
o tara plecata
calatorind cu juma’ de bilet
dintr-o iluzie-n alta
(nu n-am crescut de ajuns
cat sa merit bilet intreg
nici aripi nu mi-au crescut
cat sa-mi iau zborul din mine)
in rest
cum ma stii
nu mai iau lectii
nici de iluzii nici de
singuratate
(paharul acesta l-am tot baut)
imi pun manusi de catifea
atunci cand umblu cu mine
nu cumva sa ma zgarii
nu cumva sa ma vatam
ma laud nemernic ca Te iubesc
dar n-as fi in stare sa urc pe Cruce
in locul Tau
(eu Crucea o port la gat
mi se pare
mult mai rezonabil)
nici sa-ti privesc
rastignirea in ochi
la primul cui as lesina
sau m-as lepada ca Petru
nu de trei ci de zece ori
apoi as plange
la fiecare cantat
al cocosilor
acestea Doamne voiam sa ti le spun
cu parere de rau ca poate
am mai batut un piron
ca poate
ti-a mai curs o lacrima
acestea voiam sa ti le spun
chiar daca Tu toate
le stii
Florentina Loredana Dalian
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.