Vad calea vietii mele plina de neprevazut
Si urma pasilor mei pe nisipul ud.
Treceam plin clipe grele, urcam si coboram
Si drumul vietii mele cu anevoie strabateam.
Dar vad ca langa urma mea de pasi, mai e o urma,
Pasi necunoscuti langa pasii mei se-aduna,
Si merg si ei langa ai mei pasi pe a vietii cale,
Ma insotesc mereu vad, pe lunga mea carare.
Dar cand ma uit mai bine, cand mi-a fost mai greu,
Doar o singura pereche de pasi urca mereu.
N-am inteles ce e, ce taina urma pasilor ascunde,
Dar in cuget o voce blanda imi raspunde.
Vezi in viata ta, Eu Iisus te-am insotit mereu,
Urma mea de pasi e langa urma ta si te-am urmat si eu.
Cand tu credeai ca nu mai poti pe drumul drept urca,
Eu iti dadeam putere, mergeam in dreapta ta.
Cand tu credeai ca ai sa cazi, iti era tare greu,
Mana mea te ridica, ca ti-am slujit, eu Domnul tau.
Si sarcini grele de faradelegi si de pacate ti-am purtat.
Si crucea vietii tale, pe umerii mei din dragoste am luat.
- Dar, Doamne, cand eram in nevoia cea mai grea,
Mai lasat singur, ca nu se vede pe nisipul umed urma Ta.
Atunci cu glasul Tau cel dulce mi-ai raspuns in adancuri intristat:
- Aceia erau doar pasii mei, ca pe tine pe brate te-am purtat.
Silvia Moian
Moian Silvia
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.