Iata acum, cu gene grele, ca de plumb,
privesc spre crucea ce atarna,
ce-n umbra ei poarta al lumilor pacat.
Iar langa noi, cica-n tacere plange,
plange alaiul Tau de mucenici.
La crucea Ta Iisuse, de doua mii de ani
ne inchinam, dar nu e de ajuns !
De ce rad ei, de ce zambim si noi?
De ce azi jertfa Ta, nu ne mai doare,
si-O mai batjocorim, din cand in cand
mancati de stigma ce ne sfasie din umbra?
Ce ti-am facut Iisuse Sfant, de ce ne lasi
sa radem chiar si azi de Tine
sa aruncam in sus: cenusa si suspine
intunecand lumina, ce vine de la Tine?
Ce vrem sa facem noi, adapostiti in…
turma Ta ? Noi suntem caprele,
ce le desparti de oi-alesii Tai.
Ce ti-am facut, de ce ne lasi
sa Te batjocorim, caci vina noastra
Tu toata ai purtat-o ieri, pe umeri
pe o Golgota insangerata?
si langa crucea Ta, imensa
de pe cupola lumii caste,
ce-o porti pe aripile Tale,
ne intrebam: unde esti Doamne?
Te-am parasit, de ce nu Te gasim ?
Stroia A. Gheorghe
Octombrie, 2010
scriitor Gheorghe Stroia
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.