Cu ciobul mintii mele
Doamne,
m-am apucat sa car Lumina Ta
cu ciobul mintii mele
in bojdeuca mea.
Si... nu stiu ce-am facut
fiindca,
din ziua
si chiar din ceasu-n care-am inceput,
i se cojesc peretii
si cade toata tencuiala ei de lut !
Doamne,
m-am apucat sa car Lumina Ta
cu ciobul mintii mele...
Si-acum, zidirea mea,
pe Stalpii-Intelepciunii o-nnoiesc
si-asez Icoana,
Chipu-Imparatesc,
Al Celui-ce-a-facut,
cu darul Lui,
Din ciobul mintii mele
Tron Ceresc !
Virgil Maxim (1923-1997)
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.