
In drumul plin de sange si noroi,
Ti-am auzit, Stapane, pasii moi.
Ca raza coborata din senin,
Pluteai usor, cu mladieri de crin.
In jurul Tau, multime de norod,
Te pangarea cu sange si cu glod.
Si cum mergeam in urma Ta mereu,
Stropi si-asupra mea cu lutul greu.
Ci cand norodul, Doamne, Te-a lasat,
Intreg vesmantul alb Ti-era patat.
As fi cazut cu sufletul invins,
Ci-n mila Ta o mana mi-ai intins.
Genuni adanci, ca-n vis s-au luminat.
Atunci privii vesmantul intinat,
Ca-n inul alb vedeam cum inflorea
Din fiecare pata cate-o stea.
Zorica Latcu
Zorica Latcu s-a nascut in familia avocatului Ion Latcu din Mezotur, din Ungaria. Dupa Razboiul de Reintregire, ajunge la Brasov. Intre 1924 si 1928 a urmat scoala primara si intre 1928 si 1936, Liceul "Principesa Elena" din Brasov. Urmeaza cursurile Facultatii de Filologie, Sectia Clasica, din Cluj. In anul 1944 ii apare la Sibiu, primul sau volum de poezii, intitulat "Insula Alba". Pe 5 mai 1948, ajunge la Manastirea Vladimiresti, unde dupa doi ani de nevointe este tunsa in monahism cu numele de "Teodosia". In anul 1955 este arestata de Securitate si supusa la multe suferinte. Este eliberata in 1956 pe caz de boala. Vietuieste alaturi de o alta persoana la Gurguiesti, judetul Braila. In anul 1970 se intoarce in Brasov, iar in februarie 1990 la Manastirea Vladimiresti. Trece la cele vesnice pe 8 august 1990.
.-
Crucile
Publicat in : Zorica Latcu - Maica Teodosia -
Focul - Zorica Latcu
Publicat in : Zorica Latcu - Maica Teodosia
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.