E fum de lumânări pe zugrăveală?...
Un întuneric greu cernit-a zarea.
Când iconaru-n sfânta lui sfială,
Temutu-s-a să-ți vadă-ndurerarea.
La cruce stai. Pe haina cenușie
Mâini albe, mult prea albe, se-mpreună.
În tine doar durerea mai e vie,
Căci lacrimi nu mai ai, să plângi, Preabună.
În bezna mută fața ta-i lumină;
Pe ea nu-i scris doar chinul unei mume;
E toată răstignirea Lui deplină.
E toată suferința fără nume.
Că le-ai purtat în Fiul tău pe toate
Și-i Crucea Lui în ochii tăi răsfrântă.
Așa a vrut să zugrăvească, poate,
Un iconar, făptura ta preasfântă.
Și ca să bei și tu întreg paharul,
Pe frunte, peste lunga ta maramă,
În loc de spini, cu raze iconarul
A scris în răni durerea ta de mamă.
Sursa: Poezii, ediția a II-a, Editura Sophia, București
-
Invatatura despre Biserica
Publicat in : Biserica -
Enuntarea poruncii iubirii crestine si prevestirea Rastignirii
Publicat in : Patimile lui Hristos -
Rastignirea
Publicat in : Patimile lui Hristos -
Sfanta si Marea Vineri - Talcuirea Sfantului Chiril al Alexandriei
Publicat in : Saptamana Patimilor -
Invierea Domnului si importanta ei universala
Publicat in : Sfintele Pasti
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.