O bucurie cum doar o data pe an o poti simti, o bucurie a Craciunului. Fara sa cugetam si sa rastalmacim sensul cuvantului Craciun, fiecaruia dintre noi i se implementeaza, acel zambet natural, ce descrie imensitatea bucuriei launtrice pe care o reflecta sarbatoarea.
O sarbatoare a sarbatorilor, ce ne aduna pe toti, de la mic la mare spre aceasta raza de speranta a traiului in sanul propiei familii. De suntem singuri, cum poate multi dintre noi avem sentimentul, uneori, aceste momente de iarna in sarbatoare, aduc beteala pomului in jurul gandurilor noastre. Atarnand atat de multa bunastare precum zapada pe coroana copacilor, sufletele noastre se inalta spre o alta dimensiune spirituala ce comunica mai usor cu Dumnezeu. Primul fulg de nea devine o curiozitate, apoi ceilalti solitari incanta natura prin specificul lor dans cu o coregrafie noua de fiecare data, atragand precum un magnet privirile curioase. Cu un tel bine definit acestea dau contur unei dumnezeiesti povesti si parca, printr-o minune, vietile noastre nasc precum acei ghiocei gingasi si firavi.
E sarbatoarea cand cerul isi arata bucuria Nasterii Domnului in ieslea cea saraca, imparat fiind.
Caci bogatia nu aduce dupa sine sarbatoarea, ci smerita bogatie sufleteasca pune in valoare sarbatoarea. Exteriorizarea emotionala a firii noastre trebuie sa fie echitabila si solitara evenimentelor ce ne cladesc ca fiii a lui Dumnezeu. "Si celor cati L-au primit, care cred in numele Lui, le-a dat putere ca sa se faca fiii ai lui Dumnezeu” (Ioan 1, 12).
In zadar ne sunt eforturile sa complicam lucrurile, de aceea este bine sa stim ca toate sunt bune, dar nu si de folos.
Bucuria prin excelenta isi are locul in casa, intr-o familie unita. De ce prin excelenta? Deoarece este binecuvantarea lui Dumnezeu, este steaua pomului de craciun, este ansamblul puterii divine. Caci inca de prunc Iisus in bratele Mamei s-a aflat si de privirile lui Iosif era.
La nivelul unui dictionar, familia este forma sociala de baza intemeiata pe baza casatoriei, dar teologii si oamenii care traiesc o spiritualitate mai intensa, nu pot accepta divagarea unui asemenea cuvant ce este un exemplul inca de la increstinarea adusa primei familii. Adam si Eva = Cain si Abel s.a.
Enuntarea spiritualitatii ortodoxe specifica termenii de o sfintenie justa prin simplitatea a trei cuvinte monumentale demne de respect dragilor copii: Tata-Maica si Fiu. Caci prin acestea sarbatoarea e in fiecare suflet si casa.
Intaietatea spirituala si nu teoretica ne-a fost si trebuie sa ne fie calea spre mantuire. Un drag parinte istorisea sensibilitatea Craciunului si nu altfel decat prin cuvintele atat de dulci a mumei sale ce-i purta de grija.
De o mana barbateasca intinsa a tatalui ce dadea startul curajului de care avea nevoie. Nu exprima altceva decat ambientul ocrotit pe care parintii il ofera propriei odrasle spre o zidire sanatoasa, trupeasca si mentala.
Oricat de mult ar insoti insensibilitatea un caracter, nu poate izbuti sa reduca la tacere glasul acestei sarbatorii a sarbatorilor.
Fara nici o amplificare a vreunui aspect aduc la cunostiinta implicarea emotionala a fiecaruia dintre noi, formand o sfera a ceea ce este bun si constructiv spre manifestarea dragostei fata de aproapele. “Probabil adevarata nefericire nu e sa nu fii iubit, ci sa nu poti iubi” (Caminante) - iubirea inglobeaza legatura dintre oameni, este rama ce pune in valoare tabloul Nasterii Mantuitorului.
Estetica frumosului scoate in evidenta culoarea predominanta a acestui magnific peisaj de sarbatoare „alba”, o culoare a sperantei, a puritatii, a pacii, reprezentand intensitatea activitatii spirituale, o culoare a celor ce au dezvoltat simt al sacrului, armoniei, frumosului si a celor sensibili. Caracteristica celor care in intreaga lor viata nu s-au ingrijit de ei, ci au luptat pentru cauza binelui adevarului si dreptatii.
Adevarat cuvant este a celui ce a spus ca nimic nu este intamplator, cum putea fi mai de prisos o alta culoare decat aceasta!
Punand in valoare aspecte digerabile aflam detalii de care ne lovim indirect si le imbratisam pe cat de direct posibil. Spre exemplu, impactul colindelor de Craciun, ce vestesc prin muzica voia lui Dumnezeu prin Mesia.
"Oricat am vorbi de frumos si am incerca sa punem in valoare sensul cuvintelor, nu ne face misiunea completa fara a canta, caci a canta e ingereste. Multimea ingerilor se auzea cantand: Slava intru cei de sus lui Dumnezeu si pe pamant pace intre oameni bunavoire" (Luca 2, 14).
Rugaciunea ne face apelul catre Dumnezeu, sarbatoarea intretine convorbirea strans legata si o motiveaza, traditia impodobeste ambientul. Nu ne ramane decat sa fim convinsi si sa imbratisam Craciunul in splendoarea lui spre a vesti nasterea Mantuitorului, mai curati, mai buni si, de ce nu, colindandu-ne apropiatii prin ajutor si rugaciune.
Bucsai Catalin Constantin
Despre autor
Student - teolog Catalin Bucsai
Colaborator
4 articole postate
Publica din 08 Decembrie 2009
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.