2011
Iata-ne ajunsi in anul 2011.
Cine s-ar fi gandit prin anii ''70 - ''80, ca vom ajunge si in 2011?
In urma cu 20-30 de ani, unii dintre noi eram mult mai tineri, altii copii, altii nu erau inca. Dar la anul 2000 ne gandeam ca la "Un pod mult prea indepartat".
Astazi, anul 2000 este deja istorie. A trecut de mult, l-am depasit, l-am lasat In urma. "Noi insine", nu-i asa? "Prin puterea, afacerile, intelepciunea noastra" vor fi tentati sa creada unii.
Dar...
"De n-ar fi fost Domnul cu noi, sa spuna Israel! De n-ar fi fost Domnul cu noi, cand s-au ridicat oamenii impotriva noastra, de vii ne-ar fi inghitit pe noi, cand s-a aprins mania lor impotriva noastra. Apa ne-ar fi inecat pe noi, suvoi ar fi trecut peste sufletul nostru. Atunci ar fi trecut peste sufletul nostru valuri inspaimantatoare. Binecuvantat este Domnul, Care nu ne-a dat pe noi spre vanare dintilor lor. Ajutorul nostru este in numele Domnului, Cel ce a facut cerul si pamantul.” Psalm 124
Cum ti-ai defini anul 2010 ?
Ce a insemnat pentru viata ta ?
Daca ar fi sa-ti descrii viata din anul 2010 intr-un singur cuvant, care ar fi acesta ?
Frumoasa? Deosebita? Excelenta ?
Sau poate Trista ? Urata ? Deprimanta ?
La razboi, dupa cate o lupta, se numara ranitii, mortii, ramasii in viata. Daca stam sa ne numaram "mortii, ranitii, ramasii In viata" din ultimii 20 de ani, cu totii avem In familiile noastre sau printre cei dragi cel putin 1, 2,... care "au adormit".
Unii au adormit "intru Domnul”, altii n-au trecut inca din viata aceasta, in schimb "au adormit" pe cale, pentru ca i-au obosit grijile sau i-au furat beculetele colorate si beteala acestei lumi. Si au pierdut legatura cu Lumina, cu Cel care spune: "Eu sunt lumina lumii."
Obiectiv vorbind, cei mai fericiti sunt cei care au adormit "intru Domnul", comparativ cu noi - cei care am ramas inca "aici jos", sau cu cei pe care i-a furat stralucirea si desertaciunea acestei lumi.
Pe de alta parte, aproape la fiecare inceput de an ne facem tot felul de planuri, pe care nu le implinim. Probabil ca si la inceputul anului trecut ne-am propus sa avem cel putin o ora pe zi de rugaciune personala cu Domnul - rugaciune si studiul Bibliei - dar lucrurile "urgente" le-au biruit pe cele "importante".
Poate a fost mai urgent sa-mi gasesc un loc de munca, sa-mi duc copiii la gradinita sau scoala, sa invat pentru examene, sa-mi renovez apartamentul sau casa, sa vad stirile de la televizor sau "telenovela cea de toate zilele".
Sau poate am trecut prin dezastrul unui divort, a unei boli fara leac, a unei pierderi cumplite. si rugaciunea am amanat-o pe "maine". In fiecare zi de "astazi"... am fost prea obosit.
Si apoi ma declar nemultumit de faptul ca pe mine "toata lumea" m-a dezamagit. Sot, sotie, copii, parinti, colegi, prieteni, etc. Parca mi s-a sters cu buretele indemnul Bibliei - nu va incredeti in oameni, ci doar in Dumnezeu.
Nu stiu ce este in inima de Tata a lui Dumnezeu, dar eu personal as fi cumplit de trist sa-mi doresc din toata inima sa stau de vorba cu fiul meu, iar el sa fie vesnic ocupat, sa nu aiba niciodata timp de mine. Sa fie ocupat cu GUNOAIELE acestei lumi asa de mult incat NICIODATA sa nu aiba timp sa-mi spuna: "Ce mai faci tati? MA BUCUR sa stau de vorba cu tine." Pur si simplu cred ca as plange...
Creatorul, Ziditorul, Domnul nostru, Dumnezeul Cel vesnic, Cel Atotputernic, Cel care ne poarta de grija, ma asteapta si doreste sa stea de vorba cu mine. Iar eu... sunt asa de ocupat...
Doamne, "Invata-ne sa socotim bine zilele noastre, ca sa ne indreptam inimile spre intelepciune", pentru ca "anii nostri s-au socotit ca panza unui paianjen". Anii nostri se duc ca zilele, intr-o viteza ametitoare, unul dupa altul. De zile ce sa mai vorbim, parca zboara, parca "astazi" trece deja si ziua de "maine".
Cand l-au arestat pe un bun crestin, tortionarii lui i-au spus: "Ai cautat poarta Raiului si ai gasit poarta iadului". La aceste cuvinte, el le-a raspuns: "Nu, Nu ! Pe aici se trece !"
Poate drumul nostru in acest an va trece prin apropierea portilor iadului. Dar nu descuraja ! In mersul nostru spre rai, "Pe aici se trece"!
Cineva spunea: "O credinta ca a lui Iov nu poate fi zdrobita pentru ca ea insasi este rezultatul zdrobirii".
Vom mai apuca 2012 ?
Poate in cetatea eterna, la pieptul Mielului, la masa cu Avraam, Isaac si Iacov. Daca vom mai zabovi totusi aici jos, atunci, Doamne, "invata-ne sa socotim bine zilele noastre, ca sa ne indreptam inimile spre intelepciune".
Ioan Ciobota
Ioan Ciobota
-
Fara magnetismul Luminii, din ceas in ceas putrezim
Publicat in : Religie -
Duminica Ortodoxiei
Publicat in : Duminica Ortodoxiei -
Apocalipsa fara Hristos
Publicat in : Editoriale -
Revelatia Dumnezeiasca intre posibilitate, realitate, existenta, lucrare si istoricitate
Publicat in : Revelatia
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.