Cu tristețe am aflat că astăzi, 24.02.2024 a plecat la ceruri cel mai mare critic și istoric literar, ALEX ȘTEFĂNESCU, la vârsta de 77 de ani.
„Odată cu plecarea dintre noi, Alex Ștefănescu lasă un gol greu de umplut imediat a unui critic literar cum nu prea întâlnești la noi sau aiurea. În lumea plină de orgolii, ambiții și țăcăneli a literaților sau a celor care se consideră astfel, a exersa constant omenia, bunăvoința, scoțând cu forța și ceva bun dintr-un text prost, ei bine, asta nu este la îndemâna oricui. Alex avea această harismă a starețului literar care știa să domolească patimi, să dea curaj, să echilibreze. Repet: un caz rar, dar cu atât mai pilduitor pentru ceea ce ar trebui să învețe spiritul nostru critic aflat la rându-i în ape deloc limpezi. O dorință sau sugestie: ar fi un mare serviciu făcut culturii române dacă publicistica lui Alex Ștefănescu ar fi reunită într-o ediție de autor, pe mai multe volume, la îndemână, cu aparatul editorial ajutător de rigoare.”
Cea mai grea este despărțirea de cel drag. Pentru durerea despărțirii de cel drag care a plecat la ceruri nu s-a inventat nicio rețetă și, ca atare, nu există medicamente. Nimeni și nimic nu poate stinge această durere. Atunci când îți este dor de cineva de pe pământ îl suni, îi scrii, îl cauți și-l poți găsi pentru o îmbrățișare, pentru un sfat, pentru un cuvânt.
Dar ce faci atunci când te cuprinde dorul de cineva care a plecat la ceruri? Durerea este o formă de cunoaștere, de informație, de comunicare cu lumea de dincolo. Suferința te învață mai mult decât toate universitățile din lume. Practic, suferința este cea care grăbește procesul devenirii omului înțelept. Că vrea că nu vrea, orice om trece prin această durere. Am găsit la unul dintre părinți un sfat duhovnicesc folositor și anume: Îți pui în minte gândul că cel care a plecat la cele veșnice s-a despărțit în două și o parte a plecat la cer, iar cealaltă a rămas cu tine pe pământ. La fel procedezi și cu tine, te gândești că te-ai rupt în două și o parte din tine a plecat odată cu cel drag la ceruri, iar cealaltă parte a rămas pe pământ și trebuie să duci viața mai departe. Cu acest gând mi-am alinat și eu durerea... În rest, poți aprinde o lumânare și să-i rostești prenumele persoanei, deoarece o lumânare poate împrăștia întunericul a mii de ani.
Pentru că ALEX ȘTEFĂNESCU a fost un mare om de litere, nu pot decât să închei cu câteva versuri, care sper să aducă o mângâiere și o alinare soției îndurerate, care a fost alături de el în acești ultimi ani de suferință, cu nădejdea întâlnirii cu Hristos.
Știu,
într-o zi vasul acesta de lut
se va sparge
și voi scăpa ...
Voi trece cu Hristos
printr-o poartă îngustă,
voi saluta moartea
din mers,
apoi,
voi grăbi către Casă,
unde Tatăl m-așteaptă
de mult,
iertător,
cu brațele deschise.
Zbor lin către casă, Alex Ștefănescu!
Sincere condoleanțe familiei îndoliate, rudelor, prietenilor, cunoștințelor!
Dumnezeu să-l ierte! Dumnezeu să-l odihnească în pace!
Ștefan Popa
Stefan Popa
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.