Sfanta Tecla se numara printre sfintii Bisericii primare care s-au bucurat de o cinstire deosebita din partea crestinilor primelor secole. Traditia o consemneaza ca fiind prima femeie martir si o numeste “intocmai cu Apostolii”.
Cultul Sfintei Tecla a aparut si inflorit in Asia Mica, de unde s-a raspandit in Egipt si in intregul areal mediteranean. Din secolele IV-V, cultul sau era raspandit din Galia (Franta moderna) pana in Palestina, scriitori si artisti infatisand-o ca plida de feciorie si traire crestina.
“Faptele lui Pavel si ale Teclei”
Relatari legate de viata Sfinte Tecla pot fi intalnite destul de devreme in documentele scrise, incepand cu secolul II, in lucrarea apocrifa “Faptele lui Pavel si ale Teclei”. Aceasta scriere a servit ca punct de plecare pentru consemnarile biografice ulterioare cu privire la Sfanta Tecla, si pentru multe din referintele cu privire la ea, facute in tratatele ascetice din antichitatea tarzie. Interesant este faptul ca in aceasta scriere “personajul principal”, nu pare a fi Sfantul Apostol Pavel, ci Sfanta Tecla, o tanara din orasul Iconium.
Tecla era logodita cu un barbat pe nume Tamir, atunci cand Sfantul Apostolul Pavel predica in aceasta cetate despre feciorie. Cucerita de invatatura sa, Tecla isi paraseste logodnicul si il urmeaza pe Pavel. Infuriati, logodnicul si mama Sfintei Tecla trimit o petitie catre guvernatorul cetatii Iconium cerand exilarea Apostolului Pavel si ca Tecla sa fie aruncata in foc. Dar tanara a fost salvata printr-o minune dumnezeiasca de la a fi arsa. Dupa aceasta intamplare, Tecla s-a reintalnit cu Apostolul Pavel si cu Barnaba intr-o pestera din Daphne. Aici a cerut sa fie botezata, dorind sa-si taie parul scurt ca semn de fagaduinta. Sfantul Apostol Pavel nu a botezat-o in schimb a luat-o cu sine calatoria sa misionara.
Tecla avea sa treaca printr-o noua incercare atunci cand a refuzat cererea in casatorie a unui barbat numit Alexandru. Plin de manie, acesta a facut tot posibilul ca tanara sa fie condamnata la moarte fiind aruncata intre animalele salbatice. In arena, a scapat insa nevatamata de aceste animala. Vazand aceasta guvernatorul a ordonat ca Tecla sa fie aruncata intr-un bazin cu apa in care se afla serpi veninosi. In acest moment, “Faptele lui Pavel si ale Teclei” amintesc faptul ca tecla s-ar fi botezat singura, pentru a muri crestina, dar o minune dumnezeiasca a salvat-o si de aceasta data de la moarte. Uimit de cele intamplate, guvernatorul a eliberat-o. Tecla s-a imbracat asemenea unui barbat si a calatorit in Mira., unde l-a aflat pe Pavel predicand. Cu binecuvantarea acestuia, s-a intros in Iconium pentru a propovadui cuvantul lui Dumnezeu. Un scurt epilog al lucrarii, relateaza ca Sfanta Tecla a trecut la cele vesnice in apropiere de Seleucia.
Tertulian, scriind in Nordul Africii in jurul anului 200, ofera prima mentiune a “Faptelor lui Pavel si ale Teclei”. In tratatul sau “Despre Botez”, el remarca exemplul botezului Sfintei Tecla ca un precedent la care faceau apel, in mod eronat, cei care aparau “dreptul femeii de a invata si boteza.”
Tot Tertulian este cel care ofera si indicii cu privire la autorul si perioada scrieii: un prezbiter din Asia Mica a scris aceasta lucrare “inainte de sfarsitul secolului al II-lea.”
Cultul Sfintei Tecla in primele secole crestine
Originile cultului Sfintei Tecla pot fi trasate in comunitatile ascetice de maici care, initial, au transmis povestea vietii ei pe cale orala. Cu timpul Sfanta Tecla avea sa devina un subiect popular pentru artistii crestini: imaginea ei era pictata pe zidurile locasurilor de cult, insemnata pe lampi de ulei sau vase din ceramica, gravata pe cruci de bronz, sau chiar brodata pe material textil.
In timpul secolelor IV-V, Sfanta Tecla era amintita in literatura patristica ca pilda de feciorie si moarte jertfelnica scriitori asceti si teologi precum, Metodiu de Olimp, Sfantul Grigorie de Nyssa, si Sfantul Grigorie de Nazianz, iar mormantul sau a devenit un centru important de pelerinaj.
Metodiu de Olimp, in “Simpozionul” sau, o arata pe Sfanta Tecla ca fiind “cea dintai” in corul fecioarelor care prezinta discursuri in cinstea virtutii fecioriei. Discursul sau elogiaza virtutea celor care nu pun pret pe “bogatie, cinstea, nastere, si casatorie (lumeasca)”, iar la finalul discursurilor, ei ii este data onoarea de a conduce celelalte fecioare intr-un imn ce celebreaza nunta tainica si spirituala cu Hristos.
Sfantul Grigorie de Nyssa o numeste pe Sfanta Tecla, fecioara ucenica a Sfantului Apostol Pavel, si ca una “a carei viata este considerata de mare pret in randul fecioarelor”.
Sfantul Grigorie de Nazianz o include pe Sfanta Tecla, ca singura femeie marturisitoare, intr-o lista a martirilor apostolici timpurii, alaturi de Sfintii Apostoli Ioan, Petru, Iacov, Andrei, Sfantul Evanghelist Luca si Sfantul Arhidiacon Stefan.
In scurta vreme cultul Sfintei Tecla s-a extins din Constantinopol pana in Siria. De asemenea, un alt loc important unde s-a manifestata cultul Sfintei Mucenite Tecla a fost Egiptul.
In secolul IV, o comunitate monahala feminina din Alexandria, in timpul Sfantului Atanasie si-a luat ca sfant ocrotitor pe Sfanta Tecla. Aceleasi maici au transmis cultul sfintei la Oaza Kharga, cand au fost exilate in acest loc, in timpul controversei ariene.
Faptul ca numeroase mame puneau fiicelor lor numele Tecla, confirma, de asemenea, raspandirea cultului sfintei nu doar in randul lumea monahala, ci si in cadrul familiilor crestine.
Dar punctul principal al cultului Sfintei Tecla a fost locul martiriului, situat langa orasul Seleucia, in partea de sud a Asiei Mici.
In 374, Sfantul Grigorie de Nazianz a mers la locul martiriului Sfintei Tecla, in drum spre Seleucia, unde avea sa refuze un post episcopal. Zece ani mai tarziu (384), pelerina Egeria, ale care “Insemnari de calatorie” ne ofera informatii pretioase cu privire la pelerinajul crestin timpuriu si ciclul liturgic din Ierusalim, a facut o calatorie speciala la locul martiriului Sfintei Tecla, aflata pe drumul de intorcere, dupa ce a vizitat Tara Sfanta.
La incepultul secolului al V-lea, Marana si Cyra, doua femei ascete din Beroea in Siria, au facut un pelerinaj la “locul Sfintei Tecla in Isauria”, postind aspru intregul drum.
Numai si aceste cateva marturii timpurii, ne arata cum din primele secole locul martiriului Sfintei Tecla atragea numerosi pelerini din toate partile lumii crestine.
Sapaturile arheologice din secolul trecut au scos la suprafata urmele a trei biserici din secolul al V-lea. Biserica principala masoara peste 80 lungime. Aceste urme atesta numarul mare de pelerini care vizitau locul martiriului Sfintei Tecla.
Radu Alexandru
-
Manastirea Sfanta Tecla - Maaloula
Publicat in : Biserica in lume -
Sfanta Tecla in arta copta
Publicat in : Religie -
Predica la Sfanta Tecla
Publicat in : Predici la sarbatori -
Sfanta Tecla
Publicat in : Vietile sfintilor
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.