Genealogia neamului dupa trup al Mantuitorului nostru Iisus Hristos este amintita in Noul Testament doar de Sfintii Evanghelisti Matei si Luca, amandoi aratand ca Iosif se trage din semintia lui David. Genealogia este prezentata de acestia pentru a sublinia realitatea nasterii lui Iisus Hristos, originea sa iudaica imparateasca, din care decurge si mesianitatea. De ce au trecut ei insa sub tacere genealogia Sfintei Fecioare? Deoarece pe de o parte, la evrei nu era obiceiul sa se faca genealogia in linie feminina, iar pe de alta, Sfanta Fecioara era din aceeasi semintie cu Iosif, caci altfel nu ar fi putut deveni logodnica sa, cunoscut fiind faptul ca era interzisa casatoria intre semintii (Numeri XXXVI, 6-9.).

Genealogia lui Iisus a trecut cu timpul, atat in iconografia apuseana cat si in cea rasariteana, ortodoxa, sub forma unei reprezentari simbolice cunoscuta sub numele de "Arborele lui Iesei”. Pentru prima data tema apare in sec. al XI -lea intr-o miniatura din Codex Vysehrad, un Evangheliar din Praga, unde sunt reprezentati Iesei (tatal lui David) si Isaia Prorocul din a carei prorocie se inspira pictura: "Va rasari toiag din Iesei si floare se va inalta din radacina lui" ( Isaia XI, 1.

         

"Arborele lui Iesei” a fost reprezentat in aproape toate formele de arta crestina. Mai ales in arta apuseana apare reprezentat in manuscrise, pe vitralii, si sub forma de basorelief pe fatadele catedralelor. In rasarit este infatisat in fresca dar si sub forma de broderie.

Reprezentarea acestei teme este intalnita incepand cu sec. al XII-lea in erminiile athonite. In lucrarea sa, “Erminia picturii bizantine”, ieromonahul Dionisie din Furna indeamna ca scena “Arborele lui Iesei” sa fie zugravita astfel: “Dreptul Iesei dormind si de sub coaste, din josul spinarii lui ies trei ramuri: cele doaua mici inconjurandu-l imprejur pe el, iar ramura cealalta mare mergand in sus; si pe ea (sunt imprejur) imparatii evreilor incolaciti (de mladite), de la David pana la Hristos. Mai intai David tinand alauta, apoi din sus de el Solomon tinand in mana o carte inchisa; si din sus de Solomon, ceilalti imparati dupa oranduiala; tinand in maini cate un sceptru, iar in varful ramurei Nasterea lui Hristos. Si de o parte si de cealalta prorocii cu prorociile lor, fiind si ei infasurati imprejur intre ramurile arborelui si privindu-l pe Hristos si aratandu-l cu degetul. Si din josul prorocilor, de o parte si de cealalta parte a lui Iesei, inteleptii elinilor si vrajitorul Valaam, tinandu-si in maini fiecare zisele sale si, uitandu-se in sus, arata spre Nasterea lui Hristos."

         

La noi, aceasta tema a aparut incepunad cu sec al XVI-lea. “Arborele lui Iesei” este reprezentat in pictura exterioara a manastirilor din Bucovina - Voronet, Humor, Vatra Moldovitei si Sfantul Ioan cel Nou de la Suceava -, in panouri mari, pe fatada zidului de miazazi, in dreptul naosului.

Cel mai bine s-a pastrat pictura acestei teme la Voronet, unde ocupa aproape toata suprafata exterioara a peretelui sudic si e zugravita pe fond verde. In alte biserici, aceasta pictura se afla in pronaos, pe peretele de apus, sus, deasupra usii.

         

Tema aceasta nu o intalnim numai in iconografie, ci si in imnografie (Catavasiile Craciunului, Cantarea a IV-a), unde Iesei e comparat cu radacina sau tulpina unei vite din care a odraslit, ca o mladita tanara, Hristos Mantuitorul prin Sfanta Fecioara: “toiag din radacina lui Iesei si floare dintr-insul, Hristoase, din Fecioara ai odraslit”.

In arta apuseana exista si alte forme de reprezentare a genealogiei lui Iisus diferite de "Arborele lui Iesei”, cea mai cunoscuta fiind pictata in Capela Sixtina de catre Michelangelo.

In timpul Evului Mediu simbolul copacului ca forma de expresie a genealogiei a fost adopatat de catre nobilime, trecand in uzul comun sub forma "Arborelui genealogic”, modul consacrat de reprezentare a oricarei linii de descendenti.