Pentru ca neînţelegerile noastre să aibă un caracter constructiv, Dumnezeu ne-a dat câteva reguli cu care, urmându-le, vom reuşi să evităm o ceartă domestică şi, în loc să ne îngrădim cu ziduri: invizibile, să construim punţi de înţelegere reciprocă. Mâniaţi-vă şi nu greşiţi: soarele să nu apună peste mânia voastră. Nici nu daţi loc diavolului, învaţă Sfântul Apostol Pavel (Efeseni 4,26-27). Urmând aceste reguli, vom îmbunătăţi radical relaţiile noastre familiale.
Regula nr. 1: expunerea problemei („mâniaţi-vă şi nu greşiţi")
Scriptura ne spune că în mânie nu este nimic rău, trebuie doar să încercăm ca aceasta să nu ne ducă spre păcat. Dar poţi oare să te mânii fără să păcătuieşti? Da! Trebuie să priveşti problema foarte serios, fără a te arunca asupra interlocutorului cu atacuri. Adeseori noi, în loc să încercăm să înţelegem care este esenţa problemei, pentru a o rezolva, nu găsim nimic mai potrivit decât a ne vărsa mânia pe cel care ne este aproape. Este mai bine să începem convorbirea noastră cu o exprimare neutră: „Da, trebuie să înţelegem mai bine această problemă", şi să insistăm că vom încerca să înţelegem problema, iar nu să judecăm omul.
Dacă soţia s-a supărat pe mine fiindcă am făcut mizerie în toată casa zugrăvind, ce-i rămâne de făcut? Sigur că ea se va supăra atunci când va vedea pe parchetul abia spălat urme de var. Şi se va supăra pe mine pentru că eu am făcut mizerie. Numai că problema constă doar în faptul că au apărut aceste urme de var, nu şi în altceva.
Soţia mea înţeleaptă nu se va coborî până la a-mi enumera de câte ori am mai făcut eu urme de mizerie prin casă, de-a lungul căsniciei. Esenţial este să fie rezolvată problema concretă, fără a-l ataca pe celălalt, spunându-i că este un neglijent iresponsabil.
Regula nr. 2: rezolvaţi problema rapid („soarele să nu apună peste mânia voastră")
Sigur că nu are rost să rezolvaţi problema atunci când interlocutorul sau dumneavoastră nu vă puteţi stăpâni. Dar, oricum, este bine ca problema să fie rezolvată cât mai repede, pentru a avea posibilitatea „aerisirii încăperii" şi a unui somn liniştit. Iisus învăţa că problemele trebuie rezolvate rapid (v. Matei 5, 23-25). Relaţiile sănătoase nu permit ca mânia să se transforme în amărăciune tăinuită şi în ură.
Imi amintesc un caz care m-a convins cât se poate de bine că problemele trebuie rezolvate imediat. Abia ne mutasem într-o casă. Lângă casă, pe un câmp, creştea un copac mare şi venise vremea ca frunzele să cadă. Prin oraş trecea o maşină specială care strângea gunoiul. In fiecare zi de luni aceasta strângea şi frunzele căzute şi măturate de locuitori lângă trotuar sau la marginea drumului. In una din zile am văzut cum vecinul nostru mătura grămăjoara noastră de frunze înapoi, spre o băltoacă. Probabil că unele din acele frunze ajunseseră pe teritoriul lui.
Am fost mânios când am văzut ce face. După ce el a intrat în casă, eu am ieşit şi am măturat din nou frunzele spre marginea trotuarului. Dar nu am apucat să intru în salon, că l-am şi văzut ieşind şi măturând frunzele înapoi. Nu ţin minte cât de mult a durat această competiţie prostească, dar ştiu că eram foarte nervos. Numai că nu mi-a venit în minte să vorbesc cu el şi să încerc încetarea conflictului. In următoarele trei luni ne-am privit cu ură. Când el ieşea din casă, eu intram imediat înăuntru. Dacă ieşeam eu, intra el. In sfârşit, venindu-mi în fire, i-am spus soţiei că nu mai pot continua astfel. Nu am avut suficient curaj să mă întâlnesc cu vecinul faţă în faţă şi, de aceea, m-am gândit să-l sun: „Vă salut, sunt Lan, nu închideţi fiindcă vreau să spun ceva. Scuzaţi-mă pentru că m-am comportat atât de pueril. Imi pare foarte rău că v-am rănit sentimentele, împrăştiind frunzele în faţa casei dumneavoastră, îmi cer scuze." Nici nu am terminat bine să spun ce aveam de spus, că am şi auzit: „Lan, eu simt acelaşi lucru. Tot voiam să prind curaj şi să vă sun. Mulţumesc că aţi făcut aceasta în locul meu."
Dacă aş fi urmat poruncilor divine legate de neînţelegerile dintre oameni, m-aş fi izbăvit pe mine şi pe vecin de cele trei luni de sentimente negative. Dacă aş fi încercat să rezolv problema aceasta imediat (în aceeaşi zi, până la apusul soarelui), am fi dormit amândoi liniştiţi în noaptea aceea, ca şi în următoarele, de altfel.
Regula nr. 3: orientaţi-vă exclusiv spre problemă („Nici nu daţi loc diavolului")
In orice conflict poţi vedea cel puţin două aspecte:
1)problema din cauza căreia părerile interlocutorilor sunt împărţite;
2) atitudinea acestor oameni, unul faţă de celălalt.
O convorbire firească presupune orientarea spre problemele apărute. Dacă m-am supărat pe soţie pentru că a uitat să composteze biletele în autobuz şi am fost amendaţi din această cauză, trebuie să mă concentrez anume asupra acestei probleme. Făcând-o pe soţie să înţeleagă că o iubesc ca şi înainte, îi pot spune că sunt supărat de neatenţia de care a dat dovadă. Pot discuta cu ea această problemă liniştit şi o astfel de abordare o va face să fie mai atentă data viitoare.
Aproape în toate cazurile disensiunilor trebuie făcute eforturi conştiente pentru a te putea concentra numai asupra problemei în sine, şi nu asupra omului. Se întâmplă adesea cazuri când este simplu să reducem disensiunile apărute la jocurile interzise despre care vorbeam, în care pierd ambii participanţi şi care sunt, în final, păcătoase.
Regula nr. 4: vorbiţi direct (sincer, fără viclenie şi intrigi)
Scopul este acela de a discuta deschis problema, păstrând relaţiile fireşti. Dacă veţi ascunde unele lucruri, atunci vă veţi întâlni cu ele din nou. Chiar dacă interlocutorul şi-a pierdut controlul, să nu uitaţi în ce constă, de fapt, problema şi să nu pregetaţi discutarea acesteia. Probabil că este nevoie de puţin timp pentru ca starea de tensiune să dispară. Poate că trebuie schimbată şi atmosfera. Dar să nu lăsaţi problema nerezolvată. Doctorii spun că rezervele de adrenalină din organismul uman se epuizează într-o oră. Cu alte cuvinte, până la urmă, energia de luptă tot va dispărea.
Regina Victoria a Angliei a avut, la un moment dat, probleme cu soţul. Soţului i s-a părut că ea s-a supărat prea tare şi a hotărât să-i lase puţin timp, până se va mai calma, şi abia după aceea să continue conversaţia. El a plecat şi s-a încuiat în altă cameră. Ea a mers după el şi, găsind uşa încuiată, s-a supărat şi mai tare. Augusta a început să bată cu putere în uşă, solicitând deschiderea acesteia.
„Cine-i acolo?", a întrebat la un moment dat soţul. „Regina Angliei, iată cine!", a răspuns ea. El a refuzat să deschidă uşa. Regina continua să bată şi să facă gălăgie, dar până la urmă a bătut un pic mai încet şi a început să vorbească mai calm. „Cine-i acolo?", a întrebat din nou soţul. „Soţia ta", a răspuns ea. Doar atunci i-a deschis el uşa.
Aşadar cearta sau disensiunea are un caracter sănătos atunci când scopul ei este de a exprima sincer mânia, dezamăgirea şi indignarea. Dar trebuie să facem aceasta astfel încât, în final, problema să se rezolve, fără ca între interlocutori să rămână vreo umbră de îndepărtare. Ambii trebuie să fie învingători. Dacă urmăm voii lui Dumnezeu, atunci nu pot exista învinşi. Ambii câştigă, dacă privesc altfel măsura responsabilităţii şi măsura propriei influenţe. Nu vor exista perdanţi dacă vom putea confirma caracterul relaţiilor noastre. Când apar disensiuni, păstrarea regulilor de conduită ne aminteşte datul în balansoar: dacă ambii vor sări atunci când balansoarul este în poziţie orizontală, nu se va întâmpla nimic grav. Dar dacă cineva va hotărî să sară atunci când celălalt este sus, departe de pământ, acesta din urmă va avea parte de o „aterizare" dureroasă.
Dacă vom învăţa să ne exprimăm dezacordul în conformitate cu poruncile divine, ne vom întări relaţiile şi cu ajutorul acestora vom putea rezolva toate problemele cotidiene ale lumii noastre păcătoase. De fiecare dată când simţiţi că este pe cale sa apară un conflict, amintiţi-vă încă o povaţă biblică: Un răspuns blând domoleşte mânia, iar un cuvânt aspru aţâţă mânia (Pilde 15,1).
Urmând poruncile lui Dumnezeu, vom transforma fără greutate disensiunile noastre familiale în dialog constructiv. Vom utiliza disensiunile pentru a ne înţelege mai bine şi, astfel, vom aprofunda relaţiile cu celălalt. Mâniaţi-vă şi nu greşiţi; soarele să nu apună peste mânia voastră. Nici nu daţi loc diavolului (Efeseni 4, 26-27)!
Konstantin V. Zorin
Pacatele tineretii si sanatatea familiei; Editura Sophia
Cumpara cartea "Pacatele tineretii si sanatatea familiei"
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.