Doamne, ce fain ii satu nostu! Mai ales in mijloc, unde, cum te dai jos din autobuz, te si ie natura in brate. Ii asa, loc larg, cu tei pe marginea drumului si floricele mici de cheatra, de tote culorile. S-apai casutele noste mici cu ferestile pline de muscati, si perdelute cusute de femei, cind au si ele ragaz, si tote luate asa la un loc, ii chiar "gura de rai"! No, de acolo, sa-mpart ulitele satului si duce care-ncotro.
Cand am ajuns in drept cu scola, m-o trecut asa un gand:
- Ma, oare o mai ramas ceva din clasa unde am invatat io carte? Hai sa vedem!
Era deschis si am intrat. Tare infiorat am gasit chiar banca unde am stat io. M-am asezat, m-am aplecat cu bratele desfacute ca si cand as imbratisa-o, si mi-am lasat obrazu pe scandura veche si rece de fag, cum faceam odata.
- Norinel, desteapta-te, copile.
Dormeam cam de o jumatate de ceas, am si visat. Parca eram cu maicuta mea si povesteam de una, de alta. Mi-era un pic frig la cap, dar ea, ma incalzea cu minile. Am intrebat-o cind vine acasa, sa fim laolalta, sa nu-i mai duc doru, sa... s-apai, o vint asa o aratare, ca de ceata si-o zis ca nu merita sa-i duc asa dor mare. Asa m-am trezit in banca, la scoala. Aveam lucru de mana: fetele faceau cusaturi de pus pe parete iar noi ficiorii impleteam foi de cucuruz ca sa facem stergatori de chicioare in fata la usi, la case. Io, m-am gandit sa fac o stergatore asa mai mare, cam cat un pres, ca mosu, se ruga sara si dimineata in genunchi, ca sa nu-i fie rece.
In sambata aia cand am gatat orele, am luat-o cu fuga cata casa. Trebuia sa merem la biserica, la cununia lui Visalon cu Ana, si sara la nunta, no! Dupa ce am mincat un pic, ne-am imbracat fain si ne-am dus. La porta bisericii, la casa miresei, a mirelui si la Camin era tare fain randuit, cu clengi de brad, cu flori, cu bortane si era scris mare pe carton alb: Bine ati venit !
La slujba, mosu s-o aplecat cata mine si-o zis:asculta cu mare bagare de sama, asta-i o mare taina! Am plecat, asa capu si-am zis: bine. Afara era un pic de zarva, iar cand am iesit, o-nceput muierile cu fel si fel de stragaturi si parca samanau grau, peste miri. Erau altele cu lichiu si strut cu nuca (cozonac), asa de bun, io mi-am luat cate o felie din fiecare. La barbati si la femei le dadeu de beut vin si vinars.
O fost fain la nunta, lumea s-o petrecut bine, o fost tare multamita, si-au lasat darurile si s-au dus fiecare-n treaba lui.
Duminica dimineata, nu m-as fi dus la biserica, dar mosu nu m-o lasat. A zis:
- Hai, copile ca cine-i de nopte, ii si de zi!
La Sfanta Liturghie, am vast multa lume ce motaia de somn si mai in spate erau cateva femei ce susoteau. Pe drum, cand ne-ntorceam acasa, mama batrana o-ntrebat:
- No, mosule, ai auzat?
- Ce sa auz, raspunse mosu.
- Ileana lu Toma, o fugit az nopte cu primu iei dragut!
- Pai, cum? Aveu si iei un copil.
- Lo lasat la tata-so cum o facut si maicuta lu Norinel.
Am tresarit. Ochii-mi erau scaldati in lacrimi si am oftat greu. Si io am fost parasit de maicuta. Dupa divort, tatucu, desi ma ave in grija, mo lasat cu mosu si mama batrana si ca sa uite, s-o dus sa lucre la sondele de gaz. N-am plans, da nu eram departe.
- Cine mai pote intelege lumea asta, tu Mare. Om mai auzi noi, multe...
Soarele de dup-amiaza era parca mai mangaietor ca de obicei. Noi avem butuc mare la poarta, si-un tei. Erau cateva batrane, acolo, si povesteau, acuma aveau ce! Un pic mai la vale, cata sat, era un teren gol. In partea de catre drum, facea un pic de rapa. Pe deasupra era carare si pe marginea cararii era un fel de gard viu, destul de naltut ca, de jos, nu se vedea cine trece pe carare. Eu eram acolo cu Maria aia urata, ne jucam in nasap. Si-am zis:
- Tu urata, io, cand oi fi mare, cu tine ma-nsor.
- Da ce graiesti tu ma Norinel, ce ai?
- N-am nimic. Am vast ca muierile daca-s faine, dupa o vreme, fug cu alti barbati.
- Io, nu ma marit, ca-s urata.
- Pai io deia te vreau, urata la chip, nu va vre nici un barbat sa fuga cu tine, si-asa om fi tot laolalta.
- Io nu te vreau.Tu esti fain si, daca fugi tu cu alta, mai faina decat mine?!
- Nu-i alta cu suflet mai fain si bun ca a tau. La predica, la cununia lui Visalon, o zis dom' parinte ca trupu imbatraneste, sa face urat. Dar sufletul, vine de la Dumnezeu. Doua suflete unite la biserica, pin sfanta taina a cununiei, sa fac unu singur. Si daca raman laolalta si fac fapte bune, cand sa-ntorc la Domnul, asa de faine vor fi ca vor stralucii. Si-o mai zis ca ce Dumnezeu uneste, omu sa nu desparta! No, ce zici?
Pe cararea de deasupra, trecea popa nost si plangea. Ne-o auzit.
Maria m-o prins asa de umeri si m-o-mbratisat. Stia ca mi-e tare dor de maicuta. I-am spus ca ma duc acasa. M-a scuturat asa usor de umar si-a zis:
- Noro bun, ma Norinel...
M-am simtit scuturat mai puternic de umar si voiam sa ripostez, cand:
- 'mna ziua domnule Norinel. Nu va lasa Dumnezau sa va despartiti de locurile dragi, ase-i?
- Ase-i bade Matei. Fa bine, iarta-ma ca am intrat asa, in clasa. Tot dumnea-ta te ingrijesti de scoala?
- Tot io dara, cine altu, da, ui pe cine am adus io aci.
In prag aparuse nevasta mea. M-am apropiat usor, am pupat-o si-am zis:
- Tu urata, ce faina te-ai facut! Apoi am strans mana lui bade Matei si urandu-i sanatate, am zis ca mergem acasa.
- Mereti cu Dumnezeu copii, ca El v-o unit, si nime si nimic sa nu va desparta!
Norinel
Norinel
-
Unirea lui Dumnezeu cu firea omeneasca
Publicat in : Religie
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.