In ceea ce priveste familia am putea incepe cu un text din Dostoievski care spune: "Suprema pedagogie este casa parinteasca".

Psihologul N. Marginean, cautand sa faca un sondaj in privinta influentei pe care o are mediul si ereditatea asupra formarii persoanei afirma: "Daca ar fi ca actiunea mediului social sa fie egala cu cea a ereditatii anume 50% acordate mediului, 25% ar trebui puse in seama familiei". (Psihologia persoanei, Cluj, 1941) Si aceasta se intampla pentru ca aicea (in familie) se cultiva pentru prima oara dragostea ne-fatarnica, autentica sau chiar jertfelnica, care e conditia principala in educatie. Acelasi autor completeaza: "Iubirea de copii poate merge pana la jertfa totala", desi intre soti acest lucru se intampla rar.

(Conditia umana, Bucuresti, 1973) Acestea ar fi teorii, insa ele se justifica practic.

Marii barbati ai omenirii si mai ales marii sfinti ai Bisericii s au format in familie. E destul sa ne gandim la cei trei Sfinti Ierarhi si la familiile lor. Faptul se repeta si in cazul lui Saguna si a mamei sale Anastasia. Pe drept cuvant, avand in vedere rolul mamei in educatia copiilor, un teolog ortodox (Evdokimov) a scris o carte "Femeia si mantuirea lumii".

Familia ramane, deci, cuibul unde fiii cresc si prind aripile maturizarii caracterului, zburand apoi in cele patru colturi ale lumii, dar nicicand uitand acest cuib, si cand au prilejul sa se intoarca acasa se odihnesc cu drag in el.

Pentru ca legatura ce uneste pe femeie de barbat sa fie trainica si durabila, Mantuitorul Hristos a binecuvantat o si a sfintit o prin Sfanta Taina a nuntiii, prin care barbatul si femeia, convin in chip liber sa traiasca impreuna toata viata, spre a si creste copii in spiritul religiei crestine si pentru a se ajuta reciproc in toate imprejurarile, dobandind harul dumnezeiesc pentru atingerea acestui scop.

Chiar de la inceput, de la creatie, Dumnezeu a facut pe om in asa fel incat sa creasca si sa se inmulteasca numai prin casatorie. In Sfanta Evanghelie nu se gaseste un loc expres din care sa se vada limpede ca Mantuitorul a instituit taina casatoriei, dar EL a sfintit casatoria prin participarea la nunta din Cana Galileei, cand a facut si cea dintai minune, prefacand apa in vin.

Sfantul Apostol Pavel indeamna pe barbat sa iubeasca femeia, precum a iubit Hristos Biserica si femeia sa fie supusa barbatului ca Domnului.

Protestantii nu recunosc casatoriei caracterul de taina, ci zic ca e o simpla institutie naturala si sociala. Forma vazuta a Sfintei Taine este rostirea de catre preot a cuvintelor: "Cununa se robul lui Dumnezeu (Ion) cu roaba lui Dumnezeu (Ioana), in numele Tatalui, al Fiului si al Sfantului duh" si rugaciunea "Doamne Dumnezeul nostru cu marire si cinstire, incununeaza i pe dansii".

Unirea dintre barbat si femeie, sfintita si binecuvantata astfel de Biserica, este indisolubila, adica nu se poate dezlega decat prin moarte. Caci asa spune insusi Mantuitorul Hristos: "Ceea ce a unit Dumnezeu, omul sa nu desparta" (Matei 19,6). Tinerii casatoriti intemeiaza astfel o familie. Prin forma ei, familia este temelia societatii omenesti.

Casatoria crestina este diferita de oricare alta. "Este o taina mare" (Efeseni 5, 32). Crestinismul nu admite poligamia, respectiv casatoria cu mai mult de o persoana. Monogamia sau legea unei singure sotii este definita in crestinism si fundamentat in Sfanta Scriptura. In acest context, cuvintele Sfantului Apostol Pavel sunt edificatoare: "Fiecare barbat sa aiba sotia sa si fiecare femeie sa aiba barbatul ei" (Corinteni 7, 2).

Casatoria crestina nu este numai un contract intre doua parti, in care fiecare persoana continua sa si urmeze propriul eu. Crestinismul unifica cele doua parti sau, mai degraba, cei doi parteneri, intr un trup, pentru ca "Cei doi vor deveni un singur trup" (Matei 19,5). Casatoria a fost fundamentata la inceput, pe continuitate, ceea ce inseamna ca ideea de despartire era respinsa cu desavarsire; Moise a dat voie evreilor sa treaca peste aceste randuieli cu voia lui Dumnezeu datorita impietririi inimilor lor. Hristos, insa, care a randuit un nou legamant al mantuirii si ne a restaurat dupa chipul dintru inceput si dupa natura initiala, a readus si casatoria la starea ei originala, aceea, caracterizata prin continuitate si interzicerea divortului.

Familia este asadar o forma de organizare in comun a oamenilor, incepand cu cea mai simpla forma realizata prin casatorie. La realizarea acestei uniri, barbatul si femeia se simt indemnati de simtirile omenesti firesti, dar si de o afectiune spirituala care va constitui cea mai puternica legatura a lor pentru tot restul vietii. Sentimentele de iubire, de respect si de intrajutorare ce se stabilesc intre membrii unei familii sunt atat de puternice, incat, nici o altfel de legatura nu le poate inlocui sau depasi, pentru ca ele se formeaza in atmosfera calda a legaturii dintre parinti si copii si a celor care descind din ei, vorbind aceeasi limba, impartasindu se si bucurandu-se impreuna de aceeasi credinta, de aceleasi obiceiuri, de aceleasi traditii, care toate ii vor si deosebi, ca neam, de celelalte neamuri. Cel ce a sadit in firea omului, tendinta de unire a barbatului cu femeia, pentru a naste si creste copii, a tinut seama de greutatile cu care cresc copiii pana ce ajung sa si castige existenta prin munca lor; de aceea a si pus o limita in firea femeii, pentru nastere de copii la o varsta care ii va ingadui, sa poata creste in aceleasi bune conditiuni si pe ultimul copil ca si pe cei nascuti mai inainte.

Influenta Bisericii asupra casatoriei si a familiei a scazut mult dupa adoptarea in Romania a codului civil francez, la sfarsitul anului 1864, cod prin care s a impus caracterul civil al casatoriei. Fiind baza familiei, casatoria este reglementata cu deosebita grija si ocrotita ca si familia.

Pentru ca familia sa si poata indeplini rolul important ce i revine ca celula a societatii, cu membrii sanatosi, atat din punct de vedere fizic, cat si din punct de vedere moral, in Codul Familiei au fost prevazute toate conditiile corespunzatoare acestui scop, cu privire la cei care se casatoresc. Liberul consimtamant si egalitatea deplina dintre barbat si femeie la incheierea casatoriei constituie si garantia ca ambii soti si au asumat de buna voie si indatoririle legate de actul casatoriei. Consimtirea libera presupune insa afectiunea reciproca dintre viitorii soti, afectiune care va trebui cultivata si manifestata permanent, pentru ca ea se va rasfrange cu consecinte dintre cele mai binefacatoare asupra cresterii si educarii copiilor.

Inca mai credem ca “cei sapte ani de acasa” vor constitui “fundatia” pentru constructia unei vieti inchinate binelui, frumosului si adevarului pentru noile generatii care vor veni, pentru ca Pamantul, nu-i asa, are nevoie sa fie locuit de catre oameni impaciuitori, care gandesc si actioneaza frumos.

Doamne ajuta!
Stefan Popa

.

• Educatia copiilor
  Publicat in : Cum indrumam copilul in viata duhovniceasca
• Educatia copiilor
  Publicat in : Credinta
• Rolul familiei in educatia copiilor - o perspectiva eclesiala
  Publicat in : Morala
• Pedeapsa si rasplata in educatia copiilor
  Publicat in : Credinta