Casatoria si societatea contemporana

Casatoria si societatea contemporana Mareste imaginea.


Casatoria si societatea contemporana

Atitudinea pe care o adopta societatea fata de casatorie si familie este un indiciu al nivelului ei moral. Lipsa de corectitudine in relatiile dintre membrii familiei, destramarea ei au dus la cresterea criminalitatii, a sadismului etc.

De modul in care o persoana rezolva in tinerete problema casatoriei depinde viata, starea sufleteasca si duhovniceasca si dezvoltarea de mai departe a familiei ei. Biblia ne spune: "va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa si se va uni cu femeia sa si vor fi amandoi un trup" (Fac. 2, 24; comp. Mt. 19, 5). Crestinismul a sustinut intotdeauna sfintenia si indisolubilitatea casatoriei. Apostolul Pavel a folosit imaginea unirii prin casatorie a unui barbat si a unei femei ca simbol al unirii dintre Hristos si Biserica (vezi Efes. 5).

Nu intamplator, lupta impotriva crestinismului era insotita de batjocorirea relatiilor de familie, de discursuri in sprijinul asa numitei iubiri libere. In cartea sa "Aparitia familiei, a bunurilor private si a statului" (o lucrare deloc stiintifica, ci mai degraba politica si etica), Engels afirma ca, dupa natura sa, barbatul este o fiinta poligama, iar casatoria si familia sunt niste categorii temporare istorice. El mai spunea ca familia constituie o piedica pentru aplicarea principiului de comunitate de turma iar indisolubilitatea casatoriei presupune cauze economice si este sustinuta de religie, ceea ce pentru autor reprezenta o nota negativa.

Intr-adevar, Hristos considera desfranarea un prilej de a divorta, iar aceasta, de fapt, se socotea ca o a doua casatorie; desfranare era considerata si casatoria cu o femeie divortata (Mt. 5, 32; comp. 19, 6-11). El demasca si caracterul amoral al multor norme de casatorie din timpul Lui si sublinia ca multe din legile lasate de Moise nu sunt decat o ingaduinta a lui Dumnezeu pentru firea apriga a omenirii si ca la inceput nu a fost asa si nici nu trebuie sa fie altfel.

Noi nu intentionam sa luam apararea casatoriilor de dinainte de revolutie, care desi erau "incheiate" in biserica, de cele mai multe ori nu respectau canoanele stabilite de ea, pentru ca ele interziceau casatoriile aranjate. In timpul cununiei mirii sunt intrebati: "De buna voie si nesilit (a) de nimeni o (il) iei de sotie (sot) pe aceasta femeie (barbat)?".

De regula, persoanele care erau obligate sa se casatoreasca minteau, dand un raspuns afirmativ. In felul acesta canoanele bisericesti erau incalcate de normele societatii. Cum s-a aratat mai sus, cel mai reprezentativ ierarh al Bisericii Ruse, mitropolitul Filaret al Moscovei, considera ca pentru casatorie era nevoie de acordul ambilor miri si binecuvantarea parintilor acestora. De mentionat, ca prima conditie era obligatorie, iar a doua, in cazul in care parintii ii impingeau cu forta din anumite considerente la aceasta casatorie, putea fi neglijata.

Considerand casatoria o "suprastructura a bazei economice", Engels propunea intoarcerea femeii la productia sociala, ca semn al "eliberarii ei", intelegand totodata ca astfel familia va fi lipsita de insemnatatea ei ca unitate a societatii, iar femeia va putea sa acorde familiei foarte putin timp. intr-adevar, femeile din oras au la dispozitie foarte putin timp pentru a se ocupa de educatia copiilor - ele nu reusesc decat sa gateasca si sa mai faca cate ceva prin casa. Literatura antireligioasa afirma ca, prin educatia primita acasa si sub ochii mamei, tanara generatie era amenintata de pericolul religios. De aceea femeia trebuia implicata in diferite activitati sociale, privand-o astfel de posibilitatea de a exercita vreo influenta asupra copiilor ei. N. K. Krupskaia era de parerea ca gradinitele de copii si cresele sunt un mijloc perfect pentru lupta impotriva caracterului religios al femeii. Sa analizam cu de-amanuntul aceste afirmatii: ele marturisesc indirect faptul ca nu doar copilul este cel care primeste de la mama sentimentul religios, ci si mama, in procesul educatiei, cauta sa ajunga cu sufletul spre Dumnezeu, Creatorul tuturor si a toate.

Cel mai eficient mijloc in lupta cu religia a fost aleasa ruperea copilului de langa propria lui mama. Pentru ca sa se atinga acest scop, era necesar ca mama sa fie determinata sa se angajeze. Pentru aceasta se micsorau salariile unei parti a populatiei, care nu permiteau ca familia sa fie intretinuta numai de catre unul din parinti. Pe langa acestea, se cerea schimbarea psihologiei femeilor, ca sa le determine sa considere serviciul mai presus de responsabilitatile de mama si sotie.

Cu alte cuvinte, activitatea de productie si sociala a femeilor este sortita sa devina una din conditiile prin care copiii sa fie lasati fie in grija institutelor de stat, fie in cea a strazilor, limitand astfel parintii de a exercita influenta asupra copiilor. Cand la sfarsitul anilor '50 si inceputul anilor '60 a inceput un nou val impotriva religiei, toate ziarele scriau ca forma de baza a educatiei copiilor trebuie sa fie scolile-internat, deoarece ele permit ca educatia copiilor sa se desfasoare asa cum dorea statul si nu dupa voia parintilor. Inca Platon scria, atunci cand vorbea despre cum trebuie sa fie un stat ideal: "Copiii apartin mai mult statului decat parintilor", iar un scriitor crestin din primele secole spunea: "Dumnezeu ne-a dat o bucurie mare: posibilitatea sa ne educam singuri copiii".

Insa cand aceasta dorinta a fost indeplinita si copiii au ajuns sub influenta scolilor si a strazilor, s-a dat alarma: a scazut nivelul natalitatii, a crescut criminalitatea in randul adolescentilor si al tinerilor. In ziarul "Komsomolskaia pravda" a aparut chiar si o rubrica intitulata "Clubul familiilor tinere". Dar nimic nu a mai putut opri acest proces de salbaticie morala, care a aparut in urma prigonirii religiei si ruperii aproape fortate a femeii de familie.

Iubirea crestina a familiilor nu este numai o bucurie, dar de cele mai multe ori, o necesitate in ferirea ei de toate ispitele acestei lumi. In timpul slujbei cununiei Biserica pomeneste Sfintii Mucenici: caci asa cum ei au suferit pentru Hristos la fel si sotii trebuie sa fie pregatiti sa primeasca cununa muceniciei in numele dragostei. In una din omiliile sale, Sfantul Ioan Gura de Aur spune ca barbatul nu trebuie sa se teama sa primeasca cununa muceniciei si nici chiar moartea, daca acestea folosesc binelui sotiei. Casatoria este comparata cu iubirea lui Hristos pentru Biserica, Care "S-a dat pe Sine pentru ea" (Efes. 5, 25). Cat despre iubirea libera, aceasta cauta ale sale, ea inseamna lipsa responsabilitatii si a sentimentului de datorie iar consecinta ei sunt copiii abandonati, care intr-o anumita masura raman in grija statului si a societatii.

In primii ani care au urmat imediat dupa revolutie, ideologia iubirii libere s-a revarsat din saloanele aristocratice si din cercurile revolutionare peste masele populare.

Despre desfraul din palatul imperial s-a scris mult in perioada de dinainte de revolutie, dar si in anii care au urmat. Este neplacut sa discutam despre moravurile cercurilor revolutionare (bineinteles, foarte diferite dupa nivelul moral al fiecaruia). Intre timp, "conducatorul raznocinetilor revolutionari" si idolul tinerilor anilor '60, V. A. Sleptov, inspirat de romanul lui Cernasevski "Ce este de facut?" a infiintat un nou "falanster". "Comunitatile lui Sleptov, - scria mai tarziu N. S. Leskov intr-o scrisoare adresata lui A. S. Suvorin, - reprezinta «o amorteala a unor schimbari false» si «ceaiul de dimineata luat in trei». Nu ati fost niciodata o persoana corupta, cat despre mine, am zacut un timp in aceasta bezna si m-am ingrozit de intunericul de acolo."

L. Anninski se intreaba: "De unde vin toate aceste nenorociri, care ii determina pe tot felul de indivizi sa se alature nihilismului?". Si spune mai departe: "e posibil oare ca prin insasi structura sa, nihilismul sa fie un sol favorabil pentru aceste persoane ?". Autorul considera ca in romanul sau Pe muchie de cutit, Leskov face o descrise a unei astfel de comunitati, prezentand-o ca pe o Profetie. I. Trifonov, in insemnarile sale despre Dostoievski, aparute in "Novai mir" (Nr. 11 din l981) anunta puterea profetica a romanului Demonii si ne indeamna sa-l privim in lumina timpurilor de astazi, mai ales din perspectiva situatiei critice a cresterii tot mai mari a terorismului in lume. Pana nu demult Demonii si Pe muchie de cutit erau socotite opere lipsite de valoare artistica si care ii vizau pe conducatorii statului revolutionar.

Lev Ivanovici Polivanov a fost directorul unui liceu prestigios din Moscova, care era cunoscut de toata lumea ca "liceul lui Polivanov", si presedintele comisiei de organizare a sarbatorilor in cinstea lui Puskin. In 1899, la moartea lui, Vl. Soloviov a fost desemnat sa-i citeasca necrologul. Intr-o zi, guvernanta familiei Polivanov a anuntat, spre groaza tuturor membrilor acestei familii, ca pentru ea familia este "un lucru imoral", pentru ca "omul casatorit se supune permanent chinurilor" si ca ea este in stare sa suceasca capul oricarui barbat. Peste un timp, aceasta femeie a ajuns la ideea casatoriei in trei.

Renumita Alexandra Kollontai era adepta relatiilor sexuale libere, iar ideea de apartinere reciproca in dragoste o considera ca proprietate privata, nefiind demna de a fi bagata in seama de membrii comunitatilor; ea ridica in slavi "dragostea libera a albinelor". Printre com-somolistii anilor '20-30 era foarte raspandita teoria "paharului cu apa", care recunostea o relatie intamplatoare la fel de "fireasca si necesara" ca si un pahar de apa. In numar mare a fost editat romanul Bez ceriomuhi, care lauda stilul "comunist" de a intemeia relatiile intime "fara trandafiri si flori de malin". Pe scenele teatrelor se juca piesa Kvadratura kruga (Cvadratura cercului), in care personajele isi schimbau intre ele, pasnic si amabil, sotiile. Iar Decameronul lui Boccacio, editat sub ingrijirea lui A. Bogdanov, era recomandat ca manual de propaganda antireligioasa.

Generatiilor urmatoare la lectiile de literatura li se predica iubirea libera, folosind ca exemple personajele Ana Karenina si Katerina din romanul Furtuna, iar cuvintele Tatianei din poemul "Evgheni Oneghin" de Puskin "... unui alt barbat am fost eu data si credincioasa ii voi fi" erau explicate prin prisma mediocritatii sale aristocratice. Aproape ca nu se pomenea despre ce inseamna fidelitatea sotilor. Iubirea era privita doar ca o pasiune, iar daca se facea vreo aluzie la casatorie, era prezentata ca o fericire personala, ca satisfacerea patimilor, considerate cu atat mai minunate cu cat era cu neputinta sa mai fie potolite. Se spunea ca sentimentele nu pot fi controlate. Pe cand o patima se caracterizeaza prin nechibzuinta si infidelitate.

Nu negam ca si in acea perioada au existat multe casnicii fericite, cand tinerii "se luau din dragoste". Acestea erau casatorii traditionale, dar nu ele stabileau conceptiile referitoare la ce ar trebui sa fie o familie. Presa, scoala, universitatile, conferintele au furnizat tinerilor teorii potrivit carora familia este o institutie istoria trecatoare, aparuta in urma unor necesitati economice iar notiunea de dragoste a aparut de abia in Evul Mediu in perioada romanelor cavaleresti.

In anii de dinainte de razboi, dar si in anii care au urmat imediat dupa el, elevii si studentii erau obligati sa studieze lucrarea lui Engels "Aparitia familiei, a proprietatii private si a societatii...", in care se spunea: "... la diferiti indivizi durata sentimentului iubirii sexuale este diferita, mai ales la barbati, si atunci cand ea a secat sau a fost inlocuita de o noua pasiune, divortul se prezinta ca o solutie ideala pentru ambele parti si nu in ultimul rand pentru societate". Autorul proroceste timpuri cand va aparea o noua "generatie de femei, care nu vor fi nevoite sa se abtina niciodata de la o relatie de frica consecintelor economice. La fel va fi si noua generatie de barbati".

La inceputul anilor '80, in regiunea Cernigov s-a facut un studiu sociologic, in urma caruia s-a constatat ca 33,2% dintre tineri condamnau relatiile sexuale din considerente moral-etice, 22,3% - din considerente proprii ("poate sa ma paraseasca intr-o zi", "e ca un joc, nici nu stii cu ce poate sa se termine" sau "poti sa contactezi o boala venerica" etc), 2,9% au condamnat astfel de relatii, dar s-au abtinut sa comenteze, 8% din tineri au aprobat relatiile sexuale pana la casatorie din motive pragmatice, 5% au refuzat sa dea vreo explicatie, 24,9% erau pentru dragostea libera, iar 3,1% nu aveau o atitudine clara.

Astfel, din diferite considerente, 58, 4% din tineri au condamnat relatiile premaritale, iar 38, 5% au aprobat. Mu au putut da un raspuns clar numai 8,5% din cei chestionati.

O situatie alarmanta il prezinta procentul mare al celor care accepta relatiile intime pana la casatorie (30, 3%). Se pare ca D. Nemirovski (ale carui date au fost folosite pentru acest material) are perfecta dreptate atunci cand spune: "deseori, in spatele «liberalizarii» vietii sexuale se ascunde o psihologie de consum"; iar noi vom mai adauga in sensul cel mai vulgar-trupesc si material-meschin.

Nu ne ramane decat sa mai adaugam ca 43, 6% din tineri incuviinteaza relatiile intime pana la casatorie, 53,5% dezaproba, 2,9% inca nu s-au hotarat si, respectiv, iar in randul tinerelor 33,5%, 63,1%, 3,4%.

Fara indoiala ca invatamantul influenteaza vederile si obiceiurile oamenilor. Astfel, doar o treime din populatia cu studii medii, mai mult de o treime din populatia cu studii medii complete, iar, dintre studenti si persoane cu studii superioare, mai mult de jumatate din cei chestionati (iata si roadele invatamantului contemporan!) sunt de acord cu relatiile intime pana la casatorie. De mentionat ca daca din primele doua categorii fetele sunt mai traditionaliste, in ultima nu exista o diferentiere cla-ra a sexelor si mai mult de jumatate din studente, profesoare etc. cred ca aceste relatii sunt posibile.

Iata problema despre care a scris Engels cu atata entuziasm si patos, problema in urma careia nu mai exista nici casatorie, nici familie. Pentru aceste tinere femei nu va exista niciodata notiunea de fidelitate familiala. Pentru ele, eroina lui Puskin este o tanara naiva si inapoiata. Da, "ele nu renunta la o apropiere fizica din considerente pur economice". Proorocia s-a implinit!

Moravurile contemporane ne amintesc mult de moravurile Romei antice, cand crestinismul se deosebea radical de conceptiile perioadei antice tarzii, prin vederile sale despre familie si relatiile dintre barbat si femeie. Mai mult de atat, crestinismul in mod constient se opunea moravurilor Imperiului. Si pentru acea perioada era caracteristica pentru toate paturile sociale relatia libera intre sexe. Orasele mediteraneene erau plinele prostituate. Citandu-1 pe Tacit, am putea spune ca "a seduce pe cineva si a fi desfranat insemna sa fii in pas cu timpul". Ca si in prezent, in familiile bogate se evita nasterea de copii. Nu stim de ce, dar copiii nedoriti erau omorati si aceasta fapta nu era considerata deloc o crima, asa cum in prezent nu-i o crima sa faci un avort. Societatea s-a indepartat de legile patriarhale romane, care au facut candva renumita Roma. La fel si acum, multora li se par depasite si stupide notiunile ca onoarea familiei, reputatia, numele, logodna. Se stie ca cei care refuza sa "mearga in pas cu timpul", sunt supusi unor prigoniri cumplite in cercurile tinerilor, uneori se ajunge chiar si pana la violari si ucideri.

Fireste, in ultimii ani observam cum starea morala a societatii s-a agravat brusc, dar mai trebuie sa recunoastem ca ceea ce inainte se tinea sub tacere a iesit la suprafata. Statisticile organizate de noi arata ca la inceputul anilor '80, o buna parte din studenti aprobau relatiile intime pana la casatorie. Aproximativ in aceeasi perioada, un tanar din strainatate, intarziind la un congres stiintific, a intrat intr-un camin studentesc. Mai tarziu, el a marturisit: "Acum vad si eu ca in Uniunea Sovietica e libertate deplina. Ceea ce am vazut acolo, la noi se intampla numai in bordeluri, si risti sa fii alungat din camin". Un alt observator spunea: "In Uniunea Sovietica casele de toleranta se numesc case de odihna si statiuni balneare".

Cu parere de rau, trebuie sa recunoastem si nivelul moral scazut al lucratorilor medicali. De remarcat ca decaderea morala in randul reprezentantilor profesiei socotita odinioara sfanta ("Luca, doctorul cel iubit", il numeste Apostolul Pavel pe Evanghelistul Luca in Coloseni 4, 14) se rasfrange si asupra relatiilor cu pacientii. Sensul adanc poatei fi gasit in schimbarea denumirilor: sora de caritate (in popor se spunea sora milostiva) a devenit sora medicala.

In pofida interzicerii oficiale a prostitutiei, ea era in plina inflorire. In URSS si in tarile socialiste; de altfel, din cauza lipsei unei atari legi din legislatie, era practic imposibila lupta impotriva acestui viciu. Nu exista nicio lege care sa opreasca raspandirea prostitutiei, din simplul fapt ca se credea ca ramasitele capitalismului au fost starpite (sa ne amintim de femeia noii generatii a lui Engels care nu se temea de "consecintele economice"!).

Despre astfel de probleme este neplacut sa se scrie in literatura religioasa si duhovniceasca. Din pacate, ele trebuie strigate ca la incendiu, sa se bata clopotele ! In acest foc distrugator al nebuniei imorale, care a cuprins o societate intreaga, s-au ars si copiii din unele familii crestine. Cu mare parere de rau, constatam ca de cele mai multe ori parintii ignora situatia sau mediul in care trebuie sa traiasca copiii lor. E nevoie de o grija cat mai mare, atunci cand hotaram sa ne trimitem copiii intr-un alt oras pentru studii, dar si la plecarile noastre temporare de acasa. Copiii trebuie purtati pe aripile rugaciunilor parintesti.

Daca tinerii crestini vor auzi o injuratura sau discutii pe teme indecente, sa se adanceasca cu mintea in rugaciunea lui Iisus. Respectarea anumitor principii morale constituie una din formele de marturisire a credintei crestine in lume. De cele mai multe ori, in dorinta de a le respecta, ne ciocnim de batjocurile si glumele celor din jur. Experienta insa ne arata ca cei care trec cu succes acest test sunt respectati si au autoritate chiar fata de cei care nu demult ii criticau. Fermitatea a fost intotdeauna la mare cinste. Fiti atenti ce cale urmati.

A corupe o persoana este nu numai usor, dar si profitabil din punct de vedere economic. Desi acest profit este doar temporar, setea de bani pune stapanire tot mai mare pe noi. Imaginile si filmele pornografice (este dulce fructul care pana nu demult era interzis) au devenit accesibile publicului in numele "iubirii libere", dar si spre bucuria producatorilor si a mafiei. Una dintre cele mai profitabile afaceri este vanzarea drogurilor. In unele tari raspandirea drogurilor este inteleasa ca o lupta pentru dominatia lumii. Lumea este condusa de doua pacate mari - setea de bani si setea de putere. Ambele sunt folosite pentru a corupe cat mai multi tineri, transformandu-i in consumatori lipsiti de vointa.

In problemele legate de familie, casatorie si relatiile dintre soti, crestinul trebuie sa-si defineasca propria pozitie, conceptiile si faptele societatii contemporane aceasta ordine de idei, prietenia cu lumea inseamna lupta cu Dumnezeu. Dorinta de "a merge in pas cu timpul" i-a abatut pe multi tineri din drumul corect. Unii s-au intors, iar altii nu au avut forta sa se ridice si sa o ia de la capat. Trebuie sa precizam, ca crestinul care a cazut in pacat, care in loc sa-si pastreze familia, mai mult o destrama, pacatuieste nu numai impotriva sa si a aproapelui, ci si impotriva lui Hristos, al Carui ucenic se credea pana nu demult. Este imoral sa se propovaduiasca inselarea sotului sau a sotiei. Predica s-a transformat intr-o placuta gadilare a nervilor... Treziti-va! Amintiti-va ce a spus Apostolul Pavel: nedreptii nu vor mosteni imparatia lui Dumnezeu (vezi Cor. 6, 9).

Legile morale sunt lucratoare, desi ele nu pot fi vazute. Amintiti-va cum in jurul sfintilor se adunau multi ucenici, care peste un timp plecau in lume si infiintau noi centre monahale. La fel de repede se raspandeste in lume pacatul si raul. Pe care din aceste mosteniri o acceptati si pe care din ele intentionati sa o lasati generatiilor viitoare?

Unele mame (mai ales cele singure) se plang de fiicele lor care, la varsta de 15-16 ani, abandoneaza scoala si dispar pentru mult timp de acasa, iar la toate incercarile disperate ale mamei de a le convinge ca ceea ce fac nu duce la nimic bun, le reproseaza viata mamelor sau a Prietenilor ei. Mamelor, aveti grija de fiicele voastre !

O influenta negativa asupra conceptiei despre comportamentul in familie al multor barbati a avut razboiul. De obicei, in literatura dragostea dintre un soldat si o tanara este prezentata intr-o forma poetica, dar din pacate, adevarul esteta in majoritatea cazurilor era vorba de desfrau si viol. Noi, generatia care am participat la razboi, stim foarte bine si am simtit pe propria noastra piele sensul cuvintelor razboiul le va sterge pe toate. Ttilor, ganditi-va bine ce exemplu dati fiilor vostri!

Relatiile intime pana la casatorie stimuleaza "concubinajul", nerespectarea fidelitatii intre soti. Aceasta duce la cresterea numarului de divorturi, pentru ca noul partener este mult mai "interesant" decat cel vechi, sau pentru ca partea afectata il invinovateste pe sot de infidelitate, cu toate ca acest motiv nu figureaza niciodata atunci cand se intenteaza un divort si este dezvaluit numai la judecata.

Esecul casniciilor unei generatii este preluat si de generatia urmatoare. Daca in 1940, conform datelor statistice, din 1000 de familii divortau doar 167, in ultima vreme constatam ca fiecare a doua casatorie esueaza. La acestea trebuie sa mai adaugam si divorturile si cazurile de inselare neinregistrate.

Totodata, sociologii au constatat ca, odata cu cresterea numarului divorturilor, a crescut si numarul relatiilor intime pana la casatorie, a mamelor singure si a concubinajului.

Conform datelor recensamantului efectuat in 1939, numarul femeilor casatorite era cu 178 000 mai mare decat cel al barbatilor casatoriti, in 1959 - cu 437 000, iar in 1970 - cu 331 000. Aspectele psihologice si moral-etice ale unor astfel de situatii nu cer o explicatie: femeia doreste sa se casatoreasca, vrea sa se creada sau se crede casatorita, iar partenerul ei considera aceste re-latii un soi de burlacie, adeseori intretinand relatii cu cateva femei odata. In favoarea bigamiei se pronunta intr-o vreme Revista literara (saptamanalul Familia in Perioada cand exista); era normal chiar sa se afirme ca " o femeie are nevoie de "un prieten" cu care sa petreaca parte din timpul ei, sa plece si cu el in concediu; sotiei unui astfel de "prieten", in caz ca isi arata nemultumirea, i se recomanda "sa priveasca aceste lucruri dintr-o alta perspectiva" si sa nu fie egoista.

Exista demografi si ziaristi care vad in numarul mare de divorturi un semn al cresterii cerintelor etice fata de familie: dupa opinia lor "casatoriile nereusite" nu se mentin, intrucat la femei s-a accentuat constiinta sociala, ele sunt independente din punct de vedere material si nu se tem sa-si paraseasca sotii buni de nimic.

Bolsaia Sovetskaia Entiklopedia (Enciclopedia Sovietica) a expus o inconsecventa stranie. In cel de-al treilea volumul se spune ca "schimbarile din societatea sovietica [...] ajuta la imbogatirea estetica a relatiilor intre sexe", iar in al 33-lea volum - "un anumit numar de familii inca se mai afla sub influenta principiilor feudal-religioase, burgheze etc. Aceste principii determina cresterea divorturilor in societatea sovietica". Mai departe sunt prezentate date statistice ale unui numar mare de divorturi. Sa presupunem ca principiile religioase determina numarul mare de divorturi (ceea ce ni se pare straniu), ne intrebam de ce atunci, odata cu construirea unei societati socialiste dezvoltate, cu o etica comunista a ateismului in masa acest numartiu scade ?

In cartea Sex, casatorie, familie, aparuta la Sofia si adusa in limba rusa intr-un tiraj de peste 100 000 de exemplare se spune ca numarul mare de divorturi este "rodul firesc al revolutiei socialiste", care semnaleaza trecerea "la o forma mai inalta", deoarece pentru socie- socialista sunt mult mai importante "colectivele Puternice, producatoare" decat familiile in sine. Introducea colectivismului duce la "forme colective a petrecerii timpului liber", care la randul lor, atrag dupa sine alaturi de familia "monogama", "egalitatea dintre barbati si femei in limita caminelor comunale" si de-asemenea formarea unor "grupuri de familie".

Inca din vechime, aceste forme "progresiste" a relatiilor intime erau socotite pacate mari. Practicarea lor omoara sufletul, duce la grupari criminale si de cele mai multe ori au drept consecinte boli venerice, crime si condamnari.

Preotilor duhovnici! Parintilor! Treziti-va ! Aveti grija ce cale ati ales sa urmati. Trebuie sa constientizati pericolul care aduce demonizarea acestei lumi. Este timpul sa fiti treji, de aceea am constat ca este mai bine daca in acest capitol am prezenta date concrete, despre care este neplacut sa vorbim, dar suntem nevoiti sa le spunem pe nume.

In 1981 "scriitorul si savantul" I. M. Zabelin spunea: "... omul este un fenomen care a materializat in sine aspiratia materiala catre libertate si cunoastere. Pentru libertatea interioara - jos barierele absurdei psihologice si libertatea exterioara. Si pentru cunoasterea - de pretutindeni, interioara si exterioara". Mai sus am amintit rezultatele abolirii barierelor psihologice, care de fapt nu sunt decat rusinea si constiinta. Libertatea poate fi de mai multe feluri: libertatea placerilor trupesti sau libertatea izbavirii din robia pacatului - este vorba de libertatea popovaduita de Mantuitorul Hristos. Aspiratia catre cunoastere poate fi si ea de mai multe feluri. Am cunoscut o persoana care a impuscat un om numai din simplu fapt ca era curios sa afle prin ce zbucium sufletesc va trece dupa ce va omori pe cineva; a doua oara a omorat ca sa afle cum se va simti dupa a doua crima, a treia oara, a facut-o din placere.'" Astfel, el se descoperea si se analiza, la fel cum procedeaza o femeie desfranata atunci cand vrea sa cunoasca particularitatile diferitilor barbati. Omul este capabil sa-si pangareasca talentele si darurile primite si sa le foloseasca in scopuri josnice. Putem descoperi noi pamanturi, sa cunoastem legitatile cosmosului, frumusetea muzicii, sa cunoastem si sa descoperim imparatia lui Dumnezeu din sufletul nostru. Dar exista si anumite lucruri care nu ar trebui, nici descoperite si nici cunoscute.

Omenirea a stat mereu si va continua sa stea in preajma pomului cunostintei binelui si a raului. Si, e posibil, ca nicaieri in alta parte raul si binele sa nu se intersecteze atat de bine ca in problemele legate de sexualitate si de familie. Aici gasim limita care nu poate fi intotdeauna perceputa si de catre toti. Pe de o parte, avem calea care duce spre lumina si fericire, spre plinatatea vietii si spre imparatia Cerurilor, iar de partea cealalta, se deslusesc luminile focului din iad, care stralucesc ca si luminile discotecilor; aceasta cale duce la slabirea fizica si sufleteasca si ne arunca in intunecimea cea mai adanca.

In Deuteronom se spune: "Iata eu astazi ti-am pus inainte viata si moartea, binele si raul, [...] binecuvantare si blestem. Alege viata ca sa traiesti tu si urmasii tai. Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau, sa asculti glasul Lui Si sa te lipesti de El; caci in aceasta este viata ta" (Deut. 30, 15; 19-20). Am cunoscut o familie numeroasa care era foarte credincioasa; copii lor, care se casatoreau conform randuielii Bisericii, li se nasteau prunci sanatosi, iar celor carele casatoreau doar civil si cu persoane credincioase copiii li se imbolnaveau, iar uneori chiar mureau. Ceea ce se poate ierta unui necredincios nu poate fi trecut cu vederea credinciosului, mai ales daca se considera ca apartinand Bisericii si se roaqa "Doamne, curateste-ma pe mine, pacatosul", "Mantuieste, Bunule, sufletele noastre" si "Pe noi insine si unii pe altii si toata viata noastra lui Hristos Dumnezeu sa o dam" - acestia n-au cuvant de dezvinovatire pentru pacatul lor (In. 15, 22).

In numele luptei cu religia, cu ramasitele trecutului se destramau familii intregi si traditiile mostenite de la stramosi. Apoi a urmat o perioada in care toti s-au alarmat cand si-au dat seama ca divorturile se rasfrang negativ asupra copiilor si asupra sistemului lor nervos. Dar pana nu demult reprezentantii structurilor conducatoare anuntau ca in era comunista nu se vor mai incheia casatorii, iar divortul va fi "liber cu desavarsire", la o prima dorinta a unuia din soti, ca familia este o institutie sociala pe cale de disparitie, pentru ca ea a intrat intr-un proces de destramare.

In randul unor tinere este foarte raspandita formula: "Nu am nevoie de sot. Vreau sa am un copil si sa-l cresc singura". Aceste fete nu cred in dragoste. Pentru ele exista doar a necesitate fiziologica, iar ca sa nu ramana singure au nevoie de un copil. Ele refuza sa inteleaga ca un copil, mai ales daca este baiat, are nevoie si de sfaturile unui tata. Ele nu accepta taina relatiilor dintre sot si sotie si nu-si pot imagina ce inseamna bucuria dragostei dintre soti.

La inceputul anilor 70 o doamna respectabila a spus ca, dupa parerea ei, sotul este o pura intamplare care putea si sa nu existe, iar fiul este proprietatea ei, sange din sangele ei. Cativa ani mai tarziu aceasta " intamplare" a parasit-o. Gestul sotului a durut-o mult.

Cat timp parintii se "cearta, copiii, cu ochii tristi si in lacrimi, doresc familii trainice; dar ajungand la maturitate, ii imita pe parinti si considera familia o institutie sociala depasita. Exista un proverb: "Copiii sunt florile vietii, dar se vad bine numai de la geamul unei case straine".

Aceste flori, nereusind sa vada lumina zilei, sunt strivite in numar mare: 90% din copiii neplanificati sunt ucisi in institutiile medicale, unele femei fac cate zece avorturi. Aceste flori sunt date in orfelinate. Tot mai multe femei omoara prunci, aruncandu-i pur si simplu.

Iar un copil singur in familie, mai ales daca este crescut de o mama singura, pe langa care toata lumea tremura si se straduieste sa-i indeplineasca si cea mai mica dorinta, caruia vor sa-i ofere o educatie "aleasa", incarcandu-l cu tot felul de lectii, devine nervos si creste ca un egoist infantil si saturat de toate.

Scaderea natalitatii, caracterul nestatornic al familiilor constituiau probleme importante pentru societatea romana din primele trei secole crestine. Ele ii alarmau atat pe moralistii vremii cat si pe imparati, cu toate ca, de cele mai multe ori, si unii si altii se caracterizau printr-o imoralitate exagerata: imparatii aveau nevoie de un numar mare de soldati romani, asa incat imparatul Hadrian (117-138) a fost nevoit sa dea o lege care permitea inrolarea tinerilor din provincii, dar care trebuiau sa fie neaparat cetateni romani. In zilele noastre, conducatorii contemporani sunt alarmati la fel de aspectele dezvoltarii familiei, iar natalitatea este privita ca o aprovizionare cu noi forte de munca. Sunt alarmati si conducatorii de argata - sunt tot mai putini soldati; nivelul cresterii populatiei s-a micsorat pana la dimensiuni catastrofale.

Una din cauzele principale ale scaderii natalitatii este egoismul parintilor. Multe familii se destrama din cauza ca unul dintre soti refuza categoric nasterea unui copil Mai ales ca unele femei, atrase de pozitia sociala (si care le face, potrivit opiniei lui Engels, "libere") nu pot sa-si faca timp sa nasca si sa se ocupe de educatia unui copil

Dupa cum am spus mai sus, singurului copil din familie i se ofera de toate, jucarii, dulciuri, haine scumpe excursii. Parintii insa nu au timp sa se ocupe de el. In alta familie, copilului i se acorda prea mult timp, inscriindu-l la tot felul de cercuri si scoli de prestigiu. In aceasta situatie, copilul este un fel de reclama pentru parinti si se ignora persoana lui morala. Drept consecinta, apar criminali care mai de care din familii respectabile de intelectuali. La copii creste tot mai mult cruzimea, nu numai pe strada, dar si in scoli.

Parintii crestini trebuie sa fie pregatiti, in pofida greutatilor care vor aparea, sa construiasca o familie cu adevarat crestina, tinand minte ca pentru fiecare copil Dumnezeu trimite ajutor. Desigur ca aceasta cere un anumit sacrificiu, uneori trebuie sa renuntam la o vila luxoasa sau la o masina, la haine si calatorii costisitoare. Dar sa nu uitam ca de tot ce avem nevoie Dumnezeu nu ne va lipsi. O familie cu mai multi copii este inca una din formele raspandirii crestinismului in lume. Spre deosebire de societatea imperiului roman, comunitatile crestine, chiar de la inceputul existentei lor, au declarat avortul un mare pacat, o crima.

Familia crestina, care include fidelitatea absoluta a sotilor, copii educati in credinta, trebuie sa se opuna moravurilor societatii, sa fie o lumina care sa-i incalzeasca pe membrii ei, sa se intemeieze pe piatra credintei ca o biserica din casa.

Crestinismul il mantuieste pe om de pacatul de pe Golgota, dar in schimb cere un efort mars, caci "Imparatia Cerurilor se ia prin straduinta si cei ce se silesc pun mana pe ea" (Mt. 11, 12; comp. Lc. 16, 16). Invataturile contemporane, si trebuie sa o repetam iarasi si iarasi pana la constientizarea deplina, elibereaza constiinta omeneasca de simtul pacatului: in societatile traditionale cuvantul pacat nu este decat un sunet gol. Acesta este scopul pe care a incercat sa-l dobandeasca stapanul acestei lumi, pentru ca sub falsa masca a libertatii sa-l duca pe om la pierzanie.

Traind in lumea contemporana, plina de desfranare si de conceptiile "in afara moralei", este de datoria noastra ca sa ne pastram inima curata, nemaivorbind de trup si sa nu uitam ca numai "cei curati cu inima... vor vedea pe Dumnezeu" (Mt. 5, 8). Acest lucru este posibil numai cu ajutorul rugaciunii si cu respectarea poruncilor Apostolului Pavel: Aveti grija ce cale ati ales.

Voi repeta inca o data - parintii trebuie sa-si poarte copiii pe aripile rugaciunii, la fel cum au facut prietenii paraliticului cand l-au adus la Iisus, iar El, vazand credinta lor, 1-a vindecat.

Pr. Prof. Gleb Kaleda

Articol preluat din volumul "Biserica din casa"

Cumpara cartea "Biserica din casa"

28 Octombrie 2014

Vizualizari: 12608

Voteaza:

Casatoria si societatea contemporana 5.00 / 5 din 2 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE