Ura ne alearga pana la epuizare. Ne stoarce seva de frumos si ne reduce atentia fata de valoare. Intunecatii nu recunosc lumina, ci o numesc bezna, aducand chiar si argumente. Parasitii alunga iubirea si nu recunosc umbra impacarii. Avarii nu au oglinzi de har, se cred guru in secta recifului lor carnivor.
Toate aceste buimaceli teleghideaza sufletul aleatoriu. Sufletul nu se poate reinventa, dar se poate redescoperi. Daca nu reuseste singur, stiu eu de la altii o cale sigura: intermedierea avvei Arsenie Boca. Traind in duhul smereniei, omul stropeste cu sange lespedea crudei suferinte. Nu devine extremist, nici liber schimbist, ci are principiul arsenian: nici abuzul, nici refuzul.
Unul e Sfant, Unul e Domn, Unul e Arhiereu Vesnic, dupa randuiala lui Melchisedec: Iisus Hristos. Si nu e loc pentru "dar", "insa"... Vrem sa il cunoastem si noi pe acest Mesia al iubirii. Singuri nu putem, asa ca avem nevoie de pedagogi intelepti, de traitori autentici, de duhovnici ai luminii. In capul listei, un singur "suspect": Arsenie Boca, parintele nostru. Incercati sa ii dati telefon. Daca e linia ocupata, insistati. Si veti gasi cararea Imparatiei.
Sa fim buni pana la ultima picatura de putere. Sa credem ca liturghia e medicamentul pentru bolile noastre cumplite. Sa nu ne fie frica de marturisire, pentru a scapa de fobia hadesului. Ultima picatura de iubire nu exista; penultima se inmiieste mereu. Nu riscam un chin atat de lung incat infinitul e doar predoslovia, din cauza unei nopti "superbe": viata risipita langa vie, cu vin si pacate, dar fara a gusta deloc din rodul Vitei. Suntem aproape de limita. Suntem pe punctul de a pieri, dar inca ne mai putem salva, fara sa mai privim inapoi.
Facem primii pasi ca bebelusi in noua viata, reinvatam sa mergem, gasim alte destinatii, avem alte ganduri, ne preocupa altceva decat inainte, tinta e mai aproape. Avva Arsenie ne va trage la Christul iubirii. Daca nu vom gusta caderea, ci ne vom ridica foarte repede si ne vom regasi in ipostaza fiului risipit(or) reprimit in bratele calde ale Tatalui. Nu am citit inca cartile avvei? Acum e momentul. Am intalnit persoane care au inceput sa posteasca, sa participe la miracolul liturghiei, sa se raporteze mai responsabile la misterul credintei, abia dupa ce au sorbit cate o carte duhovniceasca.
Imagini spectaculoase ale inimii in cautare de valori vom vizualiza mai ales in Scriptura Noua, in legamantul nostru, in testamentul dat dupa moartea (pe cruce) lui Mesia. Ce avere mostenim prin testament ?
Prea ocupati pentru Dumnezeu ?!
Marius Matei
Marius Matei
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.