In contextul in care Europa numara acum 49 de state (admitem ca recent proclamata Republica Kosovo este, cel putin de facto, o realitate) preocuparile legate de ordinea internationala si de aspectele ei normative capata o noua relevanta in discutiile tot mai numeroase ale unor specialisti, dar si a cetatenilor informati. Modul in care procesul globalizarii starneste noi tribalisme si parohialisme pe linia unei logici a fisiunii nu trebuie neglijat, ci tratat cu maxima atentie. Europa si globalizarea constituie o discutie cu atat mai importanta si relevanta pentru noi, cu cat recentul Tratat de la Lisabona, ratificat deja de Parlamentul de la Bucuresti, isi propune transformarea Uniunii Europene intr-un factor activ al acestui proces. Ne propunem de aceea, in randurile de mai jos, o scurta reflectie asupra modului istoric in care putem intelege raportul intre europenizare si globalizare in timpurile mai apropiate de noi.
Exista inca numeroase si legitime preocupari legate de faptul ca procesul globalizarii a redus puterea guvernelor nationale de a stabili regulile potrivit nevoilor si preferintelor domestice. In timp ce concurenta intre tari, realizata intr-un sistem reglementat, poate conduce la disciplinarea guvernelor, si la cresterea eficientei institutiilor publice, ar exista pericolul renuntarii la multe dintre succesele statului numit "al bunastarii", astfel incat calitatea fortei de munca si a standardelor sociale, protectia mediului si a consumatorului sa fie puse in pericol.
Conceptul bunurilor publice globale sugereaza nevoia pentru cooperare internationala multilaterala intr-o economie globalizata. O asigurare eficienta a acestor bunuri necesita dezvoltarea si implemetarea regulilor acceptate la nivel international, precum si o finantare constanta si adecvata. Inegalitatile privind distribuirea venitului global se petrec ca urmare a inegalitatii de venit intre tari si intre regiuni, in interiorul tarilor. Acest fenomen se poate petrece ca urmare a faptului ca saracii devin mai saraci, in termeni absoluti, in timp ce bogatii devin tot mai bogati. Globalizarea poate fi benefica, in general, dar creeaza si costuri de ajustare pentru anumite segmente ale populatiei, cum sunt, spre exemplu, muncitorii slab calificati in tarile industrializate.
Criza financiara, rezultat al globalizarii
Ca rezultat al globalizarii, tarile pot fi expuse la evenimente economice internationale si socuri economice. Cea mai convingatoare manifestare de acest gen o reprezinta crizele financiare. In astfel de momente exista o tendinta, pe pietele financiare, de a investi capital international numai in segmentele de calitate ale economiei. Aceasta poate face ca economiile de piata in curs de formare si tarile in curs de dezvoltare sa nu mai detina acces la capitalul international, pe termen scurt. Realitatea de acum generata de criza creditelor imobiliare din Statele Unite, precum si de insecuritatea energetica perceputa de piete ne ilustreaza un asemenea context, care, insa, nu a devenit dramatic.
In ultima perioada au existat diverse propuneri despre adaptarea sistemului monetar si financiar fata de aceste provocari. Aceste propuneri pot fi grupate in trei categorii: prevenirea si managementul crizei, cooperarea regionala si globala, reforma cadrului institutional.
Exista ingrijorari si cu privire la vulnerabilitatea sistemelor financiare internationale fata de abuzuri. Un efect advers al globalizarii pe pietele financiare il reprezinta faptul ca sistemul a devenit mai dificil de protejat impotriva abuzurilor cum ar fi spalarea banilor, finantarea activitatilor criminale si teroriste, evaziunea fiscala, sustragerea de la respectarea regulilor.
Integrarea - efort de a controla consecintele globalizarii
In acest context al globalizarii si al amenintarilor sale, decidentii politici europeni au considerat ca un efort unitar va conduce la cresterea competitivitatii si va evita ca asupra statelor sa se rasfranga acele consecinte negative ale globalizarii. "Integrarea europeana poate fi vazuta ca un efort al vest-europenilor de a controla consecintele globalizarii. Decat sa fie fortati sa aleaga intre politica nationala pentru politicile in curs de dezvoltare si relativa anarhie a globului, vest-europenii au inventat o forma de guvernare regionala care sa extinda statul si sa intareasca granitele intre ei si restul lumii".
In relatie cu integrarea europeana, globalizarea este vazuta ca o amenintare externa care va crea un mediu in care va fi necesar un grad mult mai ridicat de integrare. Astfel, Europa va tinde catre realizarea unei uniuni si mai "stranse". Statul-natiune are nevoie de securitatea oferita de calitatea de membru in blocul economic european, intrucat economiile mici nu mai pot sa se dezvolte izolat, intr-un mediu de piata global. Integrarea europeana devine un raspuns logic fata de o lume dominata de fluxuri financiare globale si corporatii transnationale. Globalizarea a actionat asupra Uniunii Europene prin incurajarea inlocuirii unui spatiu economic al regiunilor si natiunilor independente cu o economie de dimensiuni europene.
Existenta globalizarii legitimeaza integrarea europeana in scopul nevoii pentru o mai mare competitivitate, iar patternurile de comert global pot justifica nevoia pentru blocuri regionale. Globalizarea este prezentata ca o provocare si justificare, precum si ca un stimulent pentru a adanci integrarea, competitivitatea, liberalizarea comertului. Dinamica globalizarii pare sa fi avut si o alta dimensiune si anume, aceea de a fi prezentat noi oportunitati pentru Uniunea Europeana pentru a-si asuma rolul principal in guvernarea globala. O Uniune cu un grad ridicat de integrare economica si un angajament fata de politicile comerciale neo-liberale va beneficia de pe urma extinderii pietelor globale si a imputernicirii institutiilor de guvernare globala dedicate apararii principiilor neo-liberale.
Transformarea Europei intr-un spatiu global
Dar Uniunea Europeana se concepe pe sine ca fiind mult mai mult decat o piata. Conform afirmatiei fostului presedinte al Comisiei, Jacques Delors, "societatile europene erau mai mult decat piete, cetatenia e mai mult decat consum si guvernarea mai mult decat agentie economica". Uniunea Europeana reprezinta totodata un model social, prin faptul de a contribui la dezvoltarea noii sale puteri, ca actor global pentru a face presiuni asupra regulilor in ceea ce ii priveste pe actorii globali, in genere. Conform unei afirmatii a lui Romano Prodi - alt fost presedinte al Comisiei, in anul 2001, "problema saraciei nu poate fi rezolvata prin mai putina globalizare, ci avem nevoie de mai multa".
Exista o relatie cauzala intre globalizare, conceputa ca un proces economic, si integrare. Uniunea Europeana este un raspuns necesar fata de integrarea inexorabila de capital. Ideea pentru o uniune stransa, coeziva, este intarita. Dar, globalizarea poate fi conceputa si ca o serie de procese multidimensionale, care reduc separarea Europei de restul lumii, largind orizontul pentru posibilitatea de acces a actorilor europeni si transformarea Europei intr-un spatiu global.
Uniunea Europeana functioneaza ca un intermediar care negociaza cu scopul de a reduce tensiunile generate de clivajele produse de globalizare, in interiorul sau intre statele nationale. Ea nu trebuie vazuta doar ca o agregare de state nationale cu un motor intern al integrarii, ci si ca o entitate care contribuie la accelerarea institutionalizarii instrumentelor internationale si globale de guvernare.
Uniunea Europeana este unul dintre cei mai importanti actori in negocierile de comert multilaterale si este un frecvent sustinator al Organizatiei Mondiale a Comertului. Inca din anul 1998, Uniunea Europeana devenise cel mai mare bloc de comert global, cu un procent de 21% din exporturile globale de marfuri.
Motivatia de baza pentru crearea Uniunii Europene a reprezentat-o incercarea de depasire a conflictelor politice, generate de cel de-al doilea razboi mondial. Declaratia lui Robert Schuman a dorit detensionarea relatiilor intre Franta si Germania, relatii care, in prezent, nu mai pot fi gandite ca potentiale generatoare de conflict. Fondatorii comunitatii au urmarit slabirea animozitatilor nationale prin realizarea unei ordini legale internationale. Astazi, scopul Uniunii a devenit acela de a crea un sistem economic unitar, in directia dezvoltarii si cresterii economice.
UE si intensificarea globalizarii
Analistii economici apreciaza ca efect al globalizarii, din perspectiva liberalizarii pietei si schimbului, cresterea economica. Dar exista si un efect negativ, si anume, intensificarea nesigurantei si inegalitatii economice. Unii analisti sustin o si mai mare liberalizare a economiei, pe cand, altii doresc un control guvernamental sporit asupra pietei.
Dupa unii autori, Uniunea Europeana a aparut ca raspuns la intensificarea competitiei pe pietele globale si ca o consecinta si o cauza a schimbarilor in rolul economic al statelor. Ordinea politica si economica pe nivele multiple a Uniunii influenteaza ordinea mondiala mai larga. Uniunea Europeana a raspuns la provocarile globalizarii si a promovat, ca urmare, o intensificare a fenomenului. Ea a devenit un actor crucial in economia mondiala. Totusi, este clar diferita de alte proiecte regionaliste din lume, in sensul ca integrarea a fost mai larga, mai adanca si mai institutionalizata. Integrarea in alte regiuni ale lumii a fost mai pragmatica si flexibila. Astfel, in timp ce Uniunea Europeana este parte a regionalizarii economiei mondiale, este, in acelasi timp un tip specific de proiect regionalist. In anii a80 ai secolului trecut au existat unele probleme legate de ideea ca acest proiect accelerat de crearea pietei unice europene ar conduce la o forma protectionista a "fortaretei europene".
S-a argumentat insa ca, in ciuda paternurilor ciclurilor financiare, mare parte a investitiilor si comertului sunt concentrate in regiunile triadei dominante a economiei politice globale. Aceiasi autori considera ca daca ar fi sa plasam Uniunea Europeana in contextul liberarizarii economice, am ajunge la concluzia ca ea ar reflecta, mai degraba, o strategie de reconciliere a integrarii regionale cu fortele globalizatoare…
Drd. Stelian Gombos
Stelian Gombos
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.