După înălţarea Domnului, apostolii s-au întors, cum se spune în Evanghelie, „cu bucurie mare” [Lc 24, 52]. Domnul ştia ce fel de bucurie le-a dat, şi sufletul lor trăia această bucurie.
Prima lor bucurie era aceea că au cunoscut pe adevăratul Domn, Iisus Hristos.
A doua bucurie, că L-au iubit.
A treia, că au cunoscut viaţa veşnică şi cerească.
Şi a patra bucurie, că doreau mântuirea lumii ca şi a lor înşişi.
In sfârşit, ei se bucurau pentru că au cunoscut pe Duhul Sfânt şi vedeau cum lucra El în ei.
Apostolii umblau pe pământ şi spuneau noroadelor cuvânt despre Domnul şi despre împărăţia cerurilor, dar sufletele lor tânjeau şi însetau să vadă pe Domnul Cel Iubit şi
de aceea ei nu se temeau de moarte, ci mergeau cu bucurie în întâmpinarea ei şi, dacă doreau să trăiască pe pământ, era numai pentru norodul pe care-l iubeau.
Apostolii iubeau pe Domnul şi de aceea nu se temeau de nici o suferinţă. Ei iubeau pe Domnul, dar iubeau şi norodul, şi această iubire depărta de la ei orice frică. Nu se
temeau nici de chinuri, nici de moarte şi de aceea Domnul i-a trimis în lume ca să lumineze pe oameni.
Până în ziua de astăzi sunt monahi care au experienţa iubirii dumnezeieşti şi năzuiesc după ea ziua şi noaptea. Şi ei ajută lumea prin rugăciune şi scrieri. Dar această sarcină apasă mai mult asupra păstorilor Bisericii, care poartă în ei un har atât de mare, că dacă oamenii ar putea vedea slava acestui har, lumea întreagă s-ar minuna de el; dar Domnul a ascuns-o, ca slujitorii Lui să nu se trufească, ci să se mântuiască în smerenie.
Domnul cheamă episcopi să păstorească turma Sa şi le dă în dar harul Sfântului Duh. Duhul Sfânt, se spune, a aşezat în Biserică episcopi [FA 20, 28], şi în Duhul Sfânt ei
au puterea de a lega şi dezlega păcatele [In 20, 21-22]. Iar noi suntem oile Domnului, pe care El le-a iubit până la capăt [In 13,1], şi ne-a dat sfinţi păstori.
Ei sunt moştenitorii apostolilor şi, după harul dat lor, ne duc la Hristos. Ne învaţă pocăinţa, ne învaţă să păzim poruncile Domnului. Ne vorbesc cuvântul lui Dumnezeu,
ca să cunoaştem pe Domnul. Ne povăţuiesc pe calea mântuirii şi ne ajută să ne ridicăm la înălţimea duhului smerit al lui Hristos. Adună în staulul Bisericii oile întristate şi rătăcite ale lui Hristos, ca sufletele lor să-şi găsească odihna în Dumnezeu.
Se roagă lui Dumnezeu pentru noi, ca să ne mântuim toţi. Pot, ca nişte prieteni ai lui Hristos, să roage pe Domnul şi să ceară pentru cei vii smerenia şi harul Duhului
Sfânt, pentru cei morţi iertarea păcatelor, iar pentru Biserică pacea şi libertatea.
Poartă în ei pe Duhul Sfânt şi prin Duhul Sfânt ne iartă păcatele. Au cunoscut pe Domnul prin Duhul Sfânt şi, asemenea unor îngeri, văd cu mintea pe Dumnezeu. Au
destulă putere să desfacă şi mintea noastră de pământ şi să o statornicească în Domnul.
Se întristează când văd că întristăm pe Domnul şi nu-L lăsăm pe Duhul Sfânt să vieze întru noi. Asupra lor apasă necazurile şi întristările întregului pământ, şi sufletele lor
sunt atrase de iubirea lui Dumnezeu şi se roagă neîncetat ca să dobândim mângâiere în întristări şi necazuri şi pace pentru întreaga lume.
Prin rugăciunile lor fierbinţi ei ne atrag şi pe noi să slujim lui Dumnezeu în duh smerit şi iubire.
Pentru smerenia şi iubirea lor de norod îi iubeşte pe ei Domnul. Se află în mare osteneală şi luptă duhovnicească şi de aceea se îmbogăţesc în înţelegerea sfinţilor, pe care-i imită în vieţile lor.
Domnul ne-a iubit până într-atât, încât a suferit pentru noi pe cruce; şi suferinţele Lui au fost atât de mari, încât nu le putem pricepe, pentru că iubim puţin pe Domnul. Tot aşa, şi păstorii noştri duhovniceşti suferă pentru noi, deşi adeseori nu vedem suferinţele lor. Şi pe cât de mare e iubirea păstorilor, pe atât de mari sunt şi suferinţele lor.
Noi, oile, trebuie să înţelegem aceasta şi să-i iubim şi cinstim pe păstorii noştri.
Fraţilor, să rămânem în ascultare de păstorii noştri şi atunci va fi pace obştească şi Domnul va rămâne prin Duhul Sfânt cu noi toţi.
Mare faţă este preotul, slujitor la altarul lui Dumnezeu. Cine-l întristează întristează pe Duhul Sfânt Care viază în el.
Ce să spunem atunci de episcop? Episcopilor li s-a dat un mare har al Duhului Sfânt; ei stau mai presus decât toţi; ca vulturii ei se ridică în înălţimi şi de acolo văd în
depărtări nesfârşite şi cu o minte de-Dumnezeu-grăitoare [teologică] păstoresc turma lui Hristos.
Duhul Sfânt, se spune, a aşezat în Biserică episcopi ca să păstorească turma lui Hristos [FA 20, 28]; dacă credincioşii şi-ar aduce aminte de aceasta, i-ar iubi cu o mare
iubire pe păstorii lor şi s-ar bucura din suflet la vederea păstorilor. Cine poartă în el harul Duhului Sfânt ştie despre ce vorbesc.
Un om smerit şi blând mergea odată cu femeia sa şi cei trei copii ai săi pe o cale şi au întâlnit un arhiereu care călătorea într-o trăsură, şi atunci, când ţăranul s-a închinat înaintea lui cu cucernicie, l-a văzut pe arhiereul care-l binecuvânta în focul harului.
Dar poate va întreba cineva: „Dacă Duhul Sfânt a aşezat pe episcopi şi-i călăuzeşte, de ce nu este la noi pace şi nu înaintăm [duhovniceşte]?”
Pentru că nu gândim drept despre puterea aşezată de Dumnezeu şi prin aceasta ne facem neascultători. Dar dacă ne-am preda voii lui Dumnezeu, am înainta degrabă, fiindcă Domnul iubeşte sufletul smerit şi ascultător şi-l călăuzeşte El însuşi, iar pe cel ne-ascultător îl aşteaptă cu răbdare şi milostivire ca el să se îndrepte. Domnul învaţă în chip înţelept sufletul prin harul Său ca un bun învăţător şi un adevărat părinte. Dar chiar şi un părinte adevărat face greşeli şi un învăţător nu ştie totul, dar Domnul e atotştiutor.
Toate nenorocirile vin din aceea că nu întrebăm pe „bătrânii” [„stareţii”] care au fost aşezaţi să ne călăuzească, iar păstorii nu întreabă pe Domnul cum trebuie să procedeze.
Dacă Adam ar fi întrebat pe Domnul atunci când Eva i-a dat să guste din rodul oprit, Domnul l-ar fi luminat şi Adam n-ar fi păcătuit. Spun despre mine însumi: toate păcatele şi greşelile mele au venit pentru că în ceasul ispitei şi nevoilor n-am chemat pe Domnul; dar acum am învăţat să cer în rugăciune harul lui Dumnezeu şi Domnul mă păzeşte pentru rugăciunile părintelui meu duhovnicesc.
Tot aşa şi arhiereii: deşi au darul Duhului Sfânt, nu înţeleg totul aşa cum trebuie şi, de aceea, în ceas de nevoie trebuie să caute luminare de la Domnul; ei însă lucrează
după mintea lor, fapt prin care întristează milostivirea lui Dumnezeu şi seamănă tulburări. Cuviosul Serafim [din Sarov] spune că, atunci când dădea sfaturi după mintea sa, se întâmpla să greşească, şi greşelile pot fi mici, dar pot fi şi mari.
Astfel, noi toţi trebuie să învăţăm să recunoaştem voia lui Dumnezeu; dar dacă nu vom învăţa, nu vom cunoaşte niciodată această cale.
Domnul a zis: „Cheamă-Mă în ziua necazului şi Eu te voi izbăvi şi tu Mă vei preamări” [Ps 49, 16]. Domnul luminează pe om prin Duhul Sfânt; dar, fără Duhul Sfânt,
nici un om nu poate judeca drept. Până la venirea Duhului Sfânt, apostolii înşişi nu erau nici tari, nici înţelepţi, aşa încât Domnul le-a spus: „Până când vă voi mai răbda?”
[Mt 17,17].
Domnul a dat Sfintei Biserici păstori şi ei slujesc în chipul lui Hristos şi lor le-a fost dată puterea de a ierta păcatele prin Duhul Sfânt.
Dar poate că vei gândi: cum poate cutare episcop sau duhovnic sau preot să aibă Duhul Sfânt, când îi place să mănânce şi are atâtea slăbiciuni? Dar eu îţi spun: e cu putinţă, dacă nu primeşte gânduri rele; aşa încât, chiar dacă are unele defecte, acestea nu împiedică harul să vieze în sufletul lui, aşa cum un pom verde poate avea şi ramuri uscate fără ca acestea să-l vatăme, şi el aduce roadă; sau, într-o holdă de grâu, chiar dacă grâul este amestecat cu neghină, aceasta nu-l împiedică să crească.
Fragment din cartea "Intre iadul deznadejdii si iadul smereniei. Insemnari duhovnicesti", Editura Deisis
Cumpara cartea "Intre iadul deznadejdii si iadul smereniei. Insemnari duhovnicesti"
-
Hirotonia femeii si pozitia ortodoxa
Publicat in : Editoriale -
Taina Preotiei - Hirotonia
Publicat in : Sfintele Taine -
Hirotonia episcopului in ritul liturgic ortodox si in cel armean - studiu comparativ
Publicat in : Viata liturgica -
Hirotonia preotului in ritul liturgic bizantin
Publicat in : Viata liturgica
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.