Dmitri E. Melehov s-a născut pe 23 februarie 1899, în Riazan, în familia cu mulţi copii a unui preot ortodox. A absolvit gimnaziul din Riazan cu medalia de aur (1916), apoi facultatea de medicină a Universităţii din Moscova (1925). Pe când era încă student în anul IV, s-a hotărât să devină psihiatru, după ce a audiat vestitul curs al profesorului P. B. Gannuşkin „Psihiatria, obiectivele, sfera ei şi obiectivele predării ei", care i-a atras atenţia prin largul orizont al problematizării maladiilor psihice în implicaţiile lor biologice şi sociale. Nu este lipsit de interes faptul că, fiind fiu de preot, aproape că a fost exmatriculat din Universitate, dar a scăpat de această soartă ca student care „s-a recomandat în modul cel mai strălucit".
In anul 1925, imediat după absolvirea facultăţii de medicină, Dmitri Evghenievici a început să lucreze în clinica psihiatrică din Devicie Pole, sub îndrumarea lui P.B. Gannuşkin şi T.A. Gheier.
In anii '30-'40 se ocupă în mod intens cu activitatea ştiinţifico-pedagogică, este numit în posturi de răspundere. Intre anii 1951 şi 1956, Dmitri Evghenie- vici a fost director al Institutului de stat pentru ştiinţă şi cercetare în psihiatrie al Ministerului Sănătăţii R.S.F.S.R.
Incă din primii ani ai activităţii sale ştiinţifice şi practice, D.E. Melehov acordă o deosebită atenţie studierii stării funcţionale a bolnavului, caracterului evoluţiei şi stadiului procesului maladiv. De-a lungul întregii sale cariere, Dmitri Evghenievici nu încetează să cerceteze aspectul clinic al schizofreniei, fixându-şi obiectivul de a diagnostica precoce diferitele tipuri de evoluţie, de prognostic şi de compensare a defectului. In acest plan, trebuie remarcate lucrările pe care el le-a dedicat clasificării reacţiilor schizofrenice şi diagnosticului diferenţial faţă de stadiile primare ale schizofreniei. El a acordat, de asemenea, multă atenţie dezvoltării terapiei prin muncă în bolile psihice şi analizei eficacităţii ei clinice.
D.E. Melehov a efectuat cercetări fundamentale în problema prognosticului clinic şi social în bolile psihice. El a elaborat concepte-cheie pentru teoria şi practica expertizei muncii, cum ar fi „diagnosticul funcţional", „tipul de evoluţie" şi „stadiul de evoluţie" al bolii, „defectul psihic". Pe baza acestor concepte, Dmitri Evghenievici a dezvoltat şi îmbogăţit semnificativ concepţiile clinice privitoare la legităţile evoluţiei şi deznodământului diverselor maladii psihice, lucrul acesta fiind valabil în primul rând pentru schizofrenie şi traumatismele craniocerebrale. Ii aparţin descrieri unice ale adaptării bolnavilor psihic la viaţa în societate şi, în primul rând, la activitatea de muncă, în funcţie de stadiul bolii şi de tipul defectului psihic. El poseda profunde cunoştinţe în toate domeniile medicale şi adeseori demonstra o remarcabilă stăpânire a me- dicinei clinice în sensul cel mai larg al cuvântului.
Chiar şi atunci când analiza manifestările bolilor somatice, limbajul lui rămânea de un profesionalism ireproşabil. Adeseori descoperea la bolnavii psihic semne de boli somatoneurologice care nu fuseseră identificate de „specialişti". Totodată, Dmitri Evghenievici era cu desăvârşire străin de „degustarea" amănuntelor psihopatologice, de orice „estetism", de abundenta împestriţare cu citate, cu trimiteri la autori ş.a.m.d. Asemenea „disecări" ale bolnavilor îi stârneau fie ironia, fie iritarea. In mod evident, nu aproba psihologizarea fenomenelor psihopatologice. El folosea cunoştinţele clinice în practică, şi mai întâi de toate în practica expertizei, într-un mod foarte flexibil şi lipsit de orice dogmatism. In cazurile dubioase, orice hotărâre - să zicem evaluarea nosologică ori sindromologică - era dictată în primul rând de utilitatea ei pentru bolnav. Dmitri Evghenievici era un mare maestru al rezolvării situaţiilor conflictuale, atunci când, de exemplu, interesele bolnavului se ciocneau de diverse instrucţiuni birocratice, legi sau interese de producţie. El era capabil, ca nimeni altul, să ia o hotărâre care să satisfacă toate părţile implicate.
Totodată, pentru Dmitri Evghenievici a existat un domeniu de interes ştiinţific şi practic despre care, în virtutea factorilor binecunoscuţi, se ştia foarte puţin - şi anume domeniul legat de problemele vieţii religioase. De-a lungul întregii sale vieţi, D.E. Melehov a avut o profundă credinţă în Dumnezeu. Pentru el, a fi credincios însemna în primul rând a lucra neîncetat în cadrul profesiei sale într-un mod care îi deschidea calea către duhovnicie. Intr-una din scrisorile lui Dmitri Evghenievici putem găsi cuvintele următoare: „Sfera mea fundamentală este munca de fiecare zi, aşa cum este pentru monah ascultarea mănăstirească..."
D.E. Melehov trăia o viaţă duhovnicească densă, comunicând cu mireni credincioşi, cu preoţi, lucru nicidecum lipsit de pericole. In această privinţă, el a făcut parte dintre puţinii savanţi din istoria medicinii sovietice care au rămas credincioşi idealurilor religioase şi care au dezvoltat în domeniul lor idei care ieşeau din cadrul viziunii materialiste asupra lumii.
In calitate de creştin ortodox, de savant şi de cetăţean, D.E. Melehov năzuia să întrupeze nemijlocit în activitatea sa practică şi ştiinţifică necesitatea vieţii duhovniceşti. El era întotdeauna gata să îi consulte pe credincioşii bolnavi psihic, care nu puteau conta pe o înţelegere corectă a trăirilor la care îi supunea boala din partea majorităţii psihiatrilor, care erau educaţi în spiritul unei viziuni unilaterale, materialiste asupra lumii şi deseori apreciau concepţii religioase obişnuite ale pacienţilor ca pe nişte fenomene patologice. Dmitri Evghenievici considera că este de datoria sa să formeze medici psihiatri ortodocşi, care să poată acorda o asistenţă adecvată credincioşilor cu tulburări psihice.
Experienţa unică pentru vremurile noastre a savantului, psihiatrului şi medicului credincios D.E. Melehov şi-a găsit expresia în opera: „Psihiatria şi problemele vieţii duhovniceşti", care a fost concepută de autor ca un îndrumar practic adresat atât slujitorilor Bisericii, cât şi medicilor. Din păcate, profesorul Melehov nu a reuşit să finalizeze manuscrisul. Vedem aici o chemare pentru noi - psihiatri, psihoterapeuţi, psihologi ortodocşi - de a continua această lucrare.
Profesorul D.E. Melehov a rămas în amintire ca un medic magnific, care nu refuza niciodată să acorde ajutor cuiva. Pe câţi nu i-a ajutat într-o clipă grea! Cei externaţi se străduiau să îl întâlnească fie şi numai ca să audă de la el o vorbă de mângâiere. O mare însemnătate avea nu numai înţelegerea exactă a manifestărilor maladive, ci şi profundul respect pe care îl avea faţă de orice om, oricât de pervertit, ştiind că el poartă chipul lui Dumnezeu. Ştia să intuiască şi să-i arate bolnavului laturile sănătoase ale personalităţii lui, pe care acesta putea să se sprijine în lupta cu boala sufletească- în convorbirile cu prietenii, Dmitri Evghenievici dădea deseori exemple care ilustrau faptul că omul, în ciuda bolii psihice, poate duce un mod duhovniceşte corect de viaţă, să îşi păstreze personalitatea, frumuseţea ei şi să se dovedească apt de muncă; de asemenea, cunoştea cazuri când înşelarea duhovnicească ducea, în cazul când omul stăruia în ea, la tulburări şi degradare psihică.
D.E. Melehov a fost singurul savant care în epoca ateismului sovietic s-a ocupat cu psihiatria religioasă - orientare care în partea sa definitorie se intersectează cu psihiatria socială şi se dezvoltă mult în vremea actuală. Profesorul Melehov a fost un om cu o minte foarte profundă. Comunicând cu el chiar pe teme extraprofe- sionale, simţeai permanent o puternică influenţă intelectuală şi un farmec omenesc rar întâlnit.
D.E. Melehov a murit pe 13 mai 1979. Crezul lui de viaţă a fost constituit de cuvintele Sfântului Ignatie Briancianinov: „Şi pe orb, şi pe lepros, şi pe cel vătămat la minte, şi pe pruncul de ţâţă, şi pe criminal, şi pe păgân să îl cinsteşti ca pe chipul lui Dumnezeu. Ce treabă ai tu cu neputinţele şi neajunsurile lui? Ia aminte la sine-ţi, ca să nu ai neajuns în dragoste".
Dr. Dmitri Avdeev,
Directorul Institutului pentru formarea atitudinii creştine faţă de bolile psihice, Moscova
Nota biografica preluata din cartea "Psihiatria si problemele vietii duhovnicesti"
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.