Nimeni nu poate s-o numească pe această femeie nici a unuia, nici a altuia, pentru că adultera nu este femeia nimănui. Pentru că şi înţelegerea cu acela a călcat-o, şi nici la tine n-a venit după rânduiala Legii.
Deci, cum nu este dovadă de multă nebunie să primească cineva în casa sa un lucru care este plin de atâtea rele? Oare este lipsă de femei? Din ce pricină, în timp ce există multe femei pe care cineva poate să le ia după rânduielile Legii şi cu conştiinţă curată, alergăm la desfrânate, stricând casele şi aducând certuri între cei de acelaşi sânge, şi ne facem din toate părţile vrăjmaşi, deschizând gurile la mii de osândiri, şi um-plându-ne viaţa de ruşine, şi lucrul cel mai însemnat dintre toate, adunându-ne pentru ziua Judecăţii pedeapsă neîntârziată? Căci ce vom spune atunci Celui Care urmeaza sa ne judece, Care aduce Legea in mijloc, şi după ce o citeşte ne spune: „Am poruncit să nu luaţi femeie despărţită, căci lucrul acesta este adulter! Deci cum ai îndrăznit să faci o căsătorie care este interzisă?". Ce vom spune atunci şi ce vom răspunde?
Pentru că nu trebuie să punem înainte acolo legile valabile pentru cei care nu sunt creştini, ci în mod silit, tăcând şi legaţi, vom fi duşi în focul gheenei, împreună cu adulterii şi cu cei care au necinstit căsătoriile străine. Pentru că şi cel care s-a despărţit de femeia lui fără pricină de desfrânare, şi cel care o ia în căsătorie pe cea divorţată câtă vreme trăieşte bărbatul ei, sunt pedepsiţi la fel cu cea care este despărţită.
Sfantul Ioan Gura de Aur
Cuvinte de Aur, vol III, Editura Egumenita
.
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.