Fidelitatea conjugala
Fidelitate - un cuvant atat de sacru, despre care niciodata nu voi avea energia mintala si nimbul spiritual, pentru a-i deslusi nobletea.
Ca latura introductiva as putea mentiona ca fidelitatea, in cuplul conjugal, constituie adevarata virtute care nu se va compara niciodata cu calitatile materiale, cu starea fizica, sociala, si chiar nici cu inteligenta, desi as putea spune ca un adept al fidelitatii are drept zestre de la Dumnezeu si o inteligenta umana.
La inceput, Dumnezeu a creat barbatul si femeia considerand ca fiecare din cei doi isi sunt suficient unul celuilalt pentru o convietuire crestina. Atoatecreatorul a stiut ca e suficient si indicat ca pentru un barbat sa existe o singura femeie si pentru o femeie un singur barbat.
Dupa mii si mii de ani, atat inainte de prima venire a Mantuitorului nostru Iisus Hristos, cat si dupa Inaltarea Lui la Ceruri, raportul intre femei si barbati a fost echiunitar.
In zilele noastre constatam cu deznadejde ca in mentalitatile de zi cu zi a aparut o conceptie diabolica potrivit careia a trai o viata monogama este plictisitor, imposibil, ca monogamia inseamna oprimarea de la bucuria vietii. Chiar si psihologia considera ca din punctul ei de vedere este ceva firesc, mai ales daca apar discutii certuri, nepotriviri de stiluri. Din pacate psihologia judeca aceste gafe (ca nu le pot numi greseli) fara a avea suportul religios, concepand mentalitatea umana ca si cum ar fi lipsita de crestinism.
Una din "scuze" sustine ca prin infidelitate respectivul sau respectiva cauta la altul exact ceea ce partenerul / partenera nu are. Din punctele mele personale, consider ca aceasta scuza nu numai ca nu fondeaza motivele dar si mai mult, tradeaza omul: individul nu cauta de fapt o relatie profunda in care esti capabil sa traiesti atat la bine cat si la rau; el cauta sa profite de la actualul partener / partenera iubirea profunda si sincera, de la altul / alta admiratia, bunuri materiale, elevare sociala. Toate aceste conduc la faptul ca persoana in cauza nu e un element al cuplului cu menirea de a accepta un individ cu bune si rele, ci un profitor / profitoare: cauta in mod exploatativ pentru a dobandi de la fiecare ce e mai bun in lumea asta.
O alta "motivatie" ar fi urmatoarea: "am calcat stramb pentru ca el / ea nu ma mai intelegea, se purta urat cu mine, nu tinea cont de anumite principii umane, etc. Aici in prima faza dam dreptate si crezare deoarece exista si barbati cu probleme: alcoolismul, violenta, lipsa de preocupare pentru caminul conjugal. La fel exista si femei materialiste, fara pic de sentiment etc.
Dar cand constatam ca aici ca simbol de razbunare s-a recurs la inselarea partenerului ratacit, nu mai sunt de acord. Intai si intai trebuia consultat un duhovnic adevarat (mult mai iscusit pentru ca lucreaza si cu cele Dumnezeiesti).
In urmatorul stadiu se dadea iertare. Si cel in cauza se pocaia. Daca isi continua greselile se recomanda despartirea si nu tradarea. Prin acest mod se arata un anumit simt al demnitatii si al onorii pentru ca desi mi s a gresit eu i-am ramas cu credinta si loialitate pana la sfarsit. Imposibil ca persoana ratacita sa nu fi tras o lectie de viata. Daca nu din prima data, macar din a doua.
Foarte asemanator cu ceea ce am prezentat anterior este ca infidelitatea este vazuta uneori drept raspuns cu aceeasi moneda - "ochi pentru ochi si dinte pentru dinte" - asa cum se spune in Vechiul Testament. La fel, daca unii dintre noi suntem tradati cel mai demn si mai nobil lucru este alegerea despartirii in detrimentul raspunsului cu aceeasi moneda.
Ne rugam la Dumnezeu sa ne dea in cale o persoana cu principii sanatoase din unghiul de vedere al crestinismului. Aici, mai pot mentiona ca un spirit si o minte sunt cu adevarat sanatoase daca au in sange principiile Noului Testament, adica psihologia lor sa fie in mod autentic conform Invataturilor lui Iisus Hristos.
De aceea cine are in sange aceste principii, adica are cu adevarat o inima curata si in acelasi timp rezistenta la ispite are in mod sigur si conceptia ca a convietui in mod monogam e un veritabil ideal in viata. Nu prea consider monogam acel cuplu in care cel putin unul din membri regreta cateodata sau adesea ca nu are decat un(o) sigur(a) partener(a), i- ar placea sa aibe de a face si cu altcineva, dar in mod fortat se infraneaza. O inima curata nu se construieste chiar pe infranari si fortari. Trebuie ca bunele principii sa fie ca o apa limpede peste care nu mai trebuie nimic turnat.
Victor Botez
(21 ani, student)
Moise Andrei
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.