„Vedeţi să nu dispreţuiţi pe vreunul din aceştia mici, că zic vouă: că îngerii lor, în ceruri, pururea văd faţa Tatălui Meu, Care este în ceruri. Căci Fiul Omului a venit să caute şi să mântuiască pe cel pierdut. Ce vi se pare? Dacă un om ar avea o suta de oi şi una din ele s-ar rătăci, nu va lăsa, oare, în munţi pe cele nouăzeci şi nouă şi ducăudu-se va căuta pe cea rătăcită? Şi dacă s-ar întâmpla s-o găsească, adevăr grăiesc vouă că se bucură de ea mai mult decât de cele nouăzeci şi nouă, care nu s-au rătăcit.” (Matei 18, 10-13)
Cine sunt „aceştia mici" în privinţa cărora Hristos ne avertizează să nu-i „dispreţuim", literal „să cugetăm de sus", i.e. „să privim de sus"? Plecând de la versetele precedente ale acestui capitol, am putea crede că El Se referă la copii sau la cei care sunt smeriţi precum „pruncul" (Matei 18, 4). Dar aşa cum s-a menţionat mai sus, prin „aceştia mici" El Se referă, de asemenea, la oile care au „rătăcit" într-un fel sau altul şi, prin urmare, au nevoie de atenţia specială a păstorului.
El Se referă la mine. Şi la oricine altcineva care, zilnic, tinde să se rătăcească, precum o oiţă, şi are nevoie de ajutorul lui Hristos pentru a reveni pe drumul cel bun. Domnul este dispus să intre în necaz pentru fiecare dintre noi. Şi indiferent de modul în care sau cât de des „rătăceşti", El încă mai are îngerii Săi care ne îngrijesc, îngerii noştri care „în ceruri, pururea văd faţa Tatălui Său". Oare merităm noi, oi care rătăcim de multe ori, cu adevărat acel fel de atenţie şi necazuri? Da. Pentru că noi suntem ai Lui. Şi pentru că prin procesul de învăţare a propriilor noastre deficienţe particulare, prin cădere sau ridicare şi întoarcere, cu ajutorul lui Dumnezeu, fiecare dintre noi devine util în mod unic pentru El şi pentru alţi „micuţi", care ar putea avea nevoie de o mână de ajutor în călătoria lor.
Prin urmare, astăzi îmi continuu călătoria, cu ajutorul Lui şi în harul Său. Pentru că Dumnezeul meu este un Dumnezeu Care mă identifică pe mine ca fiind al Lui, prin urcuşurile şi coborâşurile prin care trec. „Domnul mă paşte", îmi amintesc astăzi cu recunoştinţă; „nimic nu-mi va lipsi" (Psalmul 22, 1).
Vassa Larin
Cafeaua de dimineata. 365 de reflectii pentru oameni ocupati; Editura Doxologia
Cumpara cartea "Cafeaua de dimineata. 365 de reflectii pentru oameni ocupati"
-
Judecata semenilor
Publicat in : Pilda zilei
-
Sa nu judecam pacatele semenilor
Publicat in : Pilda zilei
-
Cand reusim sa nu vedem pacatele aproapelui
Publicat in : Pilda zilei
-
Va rog frumos
Publicat in : Editoriale -
Ne potrivim?
Publicat in : Editoriale
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.