Graffitiul Alexamenos a fost descoperit in anul 1856, pe zidul unei scoli antice din cadrul palatului imperial de pe Dealul Palatin din Roma. Imaginea este inedita prin faptul ca reprezinta un om crucificat avand cap de magar, fapt ce a lasat loc de-a lungul timpului mai multor interpetari. Unii cercetatori au vazut in aceasta imagine o blasfemie la adresa lui Hristos. Ce dovezi i-au condus insa pe acestia la formularea unei astfel de concluzii, in conditiile in care nici datarea graffitiului si nici autorul nu sunt cunoscute cu exactitate?
In imagine, pe langa personajul crucificat, in partea stanga poate fi vazut un barbat avand bratul ridicat care pare a se prosterna celui crucificat, precum si inscriptia in limba greaca: ”Alexamenos isi adora zeul”.
Scena, acum expusa in Muzeul Palatin, este de obicei interpretata ca fiind o caricatura la adresa lui Hristos si a unuia dintre inchinatorii Sai. Se presupune ca a fost realizata in secolele I-III si poate constitui un exemplu al modului in care Crestinismul era perceput in aceasta perioada, intr-un context social amplu.
Interesant este faptul ca doi apologeti crestini mentioneaza scene similare. In acest caz, desenele sunt fara indoiala o parodie la adresa Crestinismului. Apologetii sunt Tertulian, in doua din operele sale, Apologeticus si Ad Nationes, si Minucius Felix, in Octavius. Cele trei opere au fost scrise spre sfarsitul secolului al II-lea sau inceputul sec. al III-lea.
Tertulian reliefa un moment din viata orasului Cartagina, in care a fost expusa public - in cadrul luptelor de gladiatori - o pictura, ce-l prezenta pe Hristos avand „urechi de asin, la unul din picioare cu copita, in mana tinand o carte si imbracat in toga“ (Apologeticul). Acelasi Tertulian cauta si vinovatul pentru aceasta acuza eronata adusa crestinilor, identificandu-l in persoana lui Cornelius Tacitus, care parodiind marea traditie a iesirii evreilor din Egipt si lipsa apei in pustiu, sustine ca evreii au fost salvati de un grup de magari, care i-a condus la niste izvoare de apa. Drept multumire adusa acestora, in sanctuarul zidit de evrei, ei au idolatrizat chipul animalului, care i-a izbavit de la moartea iminenta (Cornelius Tacitus, Opere. Istorii).
In Octavius de Minucius Felix, ne aflam in apropierea Romei, mai exact in Ostia. Crestinul Octavius discuta valoarea Crestinismului si paganismului, cu paganul Cecilius. Acuzatia potrivit careia crestinii se inchinau unui cap de magar este insotita de alte acuzatii potrivit carora acestia ar participa la orgii, crime si incesturi. Aceste acuzatii sunt de asemenea amintite de Tertulian (Apologeticus 7, 8) fiind probabil cele mai cunoscute defaimari la adresa crestinilor.
In textele lui Tertulian si Minucius Felix (si probabil in grafittul din Palatin), magarul este reprezentat ca un obiect de cult. Conceptii gresite cu privire la cultul iudaic ar fi putut fi transferate cu usurinta crestinilor, deoarece Crestinismul era vazut initial ca o ramura a Iudaismului, un aspect observat chiar de Tertulian.
Pe de alta parte, imaginea poate fi legata de tendinta puternica in acele secole de a defaima zeii in forma animala si de a ironiza oamenii care ii venerau.
Animalele – fie ei serpi, tauri sau magari – erau intrebuinte in mod negativ in crearea identitatii religioase. Elita intelectuala a locuitorilor non-egipteni ai lumii greco-romane privea cultul animalelor ca o forma de religie inferioara. Aceasta tendinta este reflecatata in mod clar in textele noastre si in caricatura de pe Dealul Palatin.
De ce a fost ales un magar? Ar fi putut fi din cauza legaturii cu povestile despre evrei si si asa-zisul cult al asinului in templul din Ierusalim. Sa numesti evreii ca fiind cinstitori ai unui magar era de fapt una din caile standard de a-i defaima. Aceasta defaimare se pare ca a aparut in Egipt in sec. III-i.Hr.
In Egipt, asemenea povesti ar fi putut avea legatura cu lupta mitologica dintre zeul egiptean Horus si oponentul sau malefic Set-Typhon. In aceasta lupta, Horus a fost interpretat ca simbol al egiptenilor, in timp ce Seth-Typhon a fost in general asociat cu strainii si cu popoarele ce au patruns in Egipt. Acesti inamici ai egiptenilor au fost uneori identificati cu evreii, despre care se spune ca s-ar fi inchinat lui Seth-Typhon. Unele modalitati tipice de reprezentare a acestui zeu era un magar, un om avand cap de magar.
Oricum, folosirea unui magar in aceste caricaturi precum cele amintite de Tertulian si Minucius Felix pot avea legatura cu conceptiile generale asupra acestui animal in societatile mediteraneene, unde ca animal de povara era considerat foarte jos in ierarhia animalelor. Filon, spune ca despre magar se credea ca este unul dintre cele mai proaste animale.
Faptul ca un magar si un bou apar langa ieslea in care a fost pus Iisus pe un sarcofag din sec. al III-lea , trimit la Isaia 1-3 si la profetia potrivit careia boul si magarul isi vor recunoaste stapanul (potrivit Iustin Martirul, Apologia). Acest fapt arata ca magarul avea uneori un inteles pozitiv in interpretarile crestine, chiar daca aceasta interpretare pozitiva nu apare si in interpretarea magarului hibrid.
Dupa cum am amintit, grafitiul Alexamenos de pe dealul Palatin si textele lui Tertulian si Minucius Felix trebuie interpretate ca fiiind parte a unor procese de ordin religios. Timp de secole, s-a intamplat ceva in ceea ce priveste raporturile sociale si simbolice dintre animale, oameni si zei. Procesele antropocentrice au fost acompaniate de o redefinire sociala a animalelor. Devalorizarea animalelor poate fi vazuta in folosirea din ce in ce mai rara pentru jertfe, utilizarea lor in luptele din arene, si in faptul ca filosofii de obicei respingeau animalelor capacitatile mentale similare cu cele umane.
Aceasta caricatura poate fi vazuta ca parte a unui discurs general in care animalele erau devalorizate, si-au pierdut taina si nu mai erau vazute drept mijloace spre divin.
O alta intrepretare considera capul ecvestru ca nefiind in mod necesar acela al unui magar. Poate fi la fel de bine si cel al unui cal. In aceasta situatie, desenul poate fi o reprezentare a unui om inchinandu-se inaintea unui "zeu al curselor”. In mormintele de pe Via Appia, au fost descoperite papirusuri continand desenele unor hibrizi avand cap de cal si trup uman. Acestea erau purtate alternativ avand rolul de a asigura victoria celor din propria echipa si de a pune piedici celorlalti competitori. Se poate ca Alexamenos sa nu fi fost crestin, ci un om pasionat de cursele cu cai.
Rad Alexandru
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.