Potrivit hotararilor celui de-al saptelea Sinod Ecumenic (787), Hristos trebuie reprezentat in arta ortodoxa ca Dumnezeu-Om. Ar fi un lucru cu totul nepotrivit sa-L reprezinti pe Hristos dupa chipul frumusetii trupesti al vreunui model omenesc. Acest lucru nu a fost respectat in Apus, unde tinerii "chipesi" si "visatori "au devenit adevarate modele pentru pictarea lui Hristos. Hristosii omeneste “frumosi” ai artei apusene erau de neacceptat pentru crestinii rasariteni, din cauza faptului ca exprimau doar ideea firii omenesti a Domnului nostru.
Prin urmare, arta ortodoxa a fost pusa in fata sarcinii speciale de a gasi un tip iconografic care sa-l duca pe privitor direct la gandul ca in persoana reprezentata "locuieste toata plinatatea dumnezeirii, trupeste". De aceea arta ortodoxa a creat pentru Hristos un tip idealizat, neasemanator nici unui model pur omenesc, cu insusiri suprafiresti precum ochii, nasul si mainile mai mari, exemplificat in reprezentarile consacrate, dintre care amintim: Hristos-Pantocrator (icoana tipic bizantina a lui Hristos), Hristos- Milostivul, Hristos Datatorul de Viata sau Hristos- Datatorul de lumina.
Una dintre cele mai rare reprezentari ale lui Hristos este icoana "Hristos cu alt Chip”. Ea a fost foarte putin utilizata in iconografia ortodoxa (zugravita in fresca in altarul catorva biserici), pentru ca tinde mai mult sa starneasca mirare decat sa zideasca.
Cel mai cunoscut exemplu de acest fel este o reprezentare murala realizata in secolul al XIV-lea de cunoscutul iconograf Manuil Panselinos in Biserica Manastirii Protaton din Sfantul Munte.
In aceasta icoana, Hristos este infatisat ca tanar adult, mai tanar decat Hristos-Pantocrator, avand mustata si barba, cu parul ajungandu-i numai pana la urechi. Mantuitorul poarta tunica si mantie si binecuvanteaza. Chipul nu seamana cu cel al lui Hristos-Pantocrator, Milostivul, Datatorul de Viata si nici cu Hristos adult din icoanele celor douasprezece praznice imparatesti.
Icoana "Hristos cu alt Chip” are la baza textele din Evangheliile dupa Marcu si Luca, din care aflam ca, dupa Inviere, Iisus li S-a aratat la doi dintre ucenicii sai. Sfantul Marcu spune ca le-a aparut "intr-alt chip" (Mc.16,12), dar nu-i numeste pe ucenici. Luca spune ca, dupa invierea Sa, Hristos i S-a aratat lui si lui Cleopa la Emaus , descrie circumstantele acestei intalniri si spune ca el si Cleopa nu L-au recunoscut pe Iisus pana cand, "luand El painea, a binecuvantat si, frangand, le-a dat lor". Atunci "s-au deschis ochii lor si L-au cunoscut" (Lc. 24, 30-31).
Daca cineva priveste aceasta icoana fara a citi inscriptia care o insoteste ("Hristos cu alt chip"), chipul lui Hristos de aici nu poate fi identificat cu arhetipul lui Hristos adult. Si, chiar citind inscriptia, privitorul poate fi pus in incurcatura, daca nu cunoaste pasajul evanghelic despre intalnirea de la Emaus. Trebuie sa remarcam ca, desi Sfantul Evanghelist Marcu spune ca Iisus "li S-a aratat intr-alt chip", nu ofera nici o explicatie cu privire la caracterul acestui alt chip. A-L descrie cu parul pana la urechi este evident arbitrar si imposibil de justificat, asa cum ar fi orice alta varianta imaginativa a chipului Sau arhetipal.
Mai mult, potrivit iconografiei traditionale, daca privim chipul Mantuitorului din icoana "Hristos frangand painea la Emaus", acesta este chipul arhetipului stabilit al lui Hristos adult - nu unul nou.
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.