Ma gandesc la moarte. Dar nu ca un sinucigas. Nu o provoc, nu o invoc. Doar cum o intampin? Daca mor azi, as fi pregatit? M-am spovedit de mult? Ma trezeste la realitatea Spiritului. Gandul la moarte mentine trezvia. Ma gandesc la moarte ca la unire cu Hristos. Nemeritata. Dorita. Posibila. Amenintata de lipsa-mi de consecventa. Moartea-mi amintita zilnica e o trambulina spre schimbarea atitudinii.
Un bun trainer nu trimite printre titulari un indisponibil. Risca o accidentare mult mai grava si pericliteaza jocul intregii echipe. Problema e ca indisponibilul sunt eu. Risc sa pierd medaliile de campion daca nu ma antrenez cot la cot cu vedetele. Antrenamentele sunt dure, dar numai asa pot da randament. Impresarii vor favoriza lipsa talentului, in favoarea comisioanelor. Dar eu imi vad de recuperarea mea, de jocul meu, ma integrez in tactica coach-ului. Cine are urechi de auzit, sa auda. Daca raman vesnic indisponibil, devin penibil.
Paradisul terestru este o himera. Edenul ca stare debuteaza din inima purificata, dar lumea in sine nu poate restaura mandra Gradina. Vladica Bartolomeu vorbea despre Hawaii ca rai pe pamant. La tv se aude des aceasta sintagma. Un baiat de cinci ani a replicat: nu poate fi aici gradina raiului, doar sunt masini! Avea dreptate in inocenta lui: in Eden nu mai sunt masini, joburi, spitale, certuri...
Nu joc zaruri cu muzica sferelor. Nu bancarizez si nu bancurizez sacrul. Nu glumesc cu lucrurile acestea. Ma lup sa scap de nervii nerabdarii si de spasmele nelinistii. Nu sunt depresiv-anxios, doar nedemn de noblete. E o prapastie prea mare intre ce zic si ce fac. Nu sunt dedicat total Cauzei. Reinventez vanatori de iepuri. Ma rog sa raman copil, fara prejudecati, fara interese, fara carduri. Doar cu bucuria inocentei. Christ este singurul Preot adevarat, eu sunt doar servul netrebnic.
Amartalos fiind, nu sunt fara identitate; Cerul ma iubeste si ma asteapta. Olinici m-a cucerit din nou: "Tot ce inseamna instrainare de Dumnezeu este moarte. In pacat viata este reprezentata doar pe ambalaj." Pictura sufletului nu este gata fara culoarea iubirii. Nu poti picta un personaj ca o natura moarta. In fiecare sambure uman exista o valvataie divina. Renunt la castele de nisip aurit pentru pastrarea cuielor sangerande din palme. Marul adamic nu mai este simbolul caderii, ci al scularii din hades. Dumnezeu ma tine de mana. Este singurul meu sprijin. Sunt deasupra prapastiei. Stiu ca nu imi va drumul.
Glasul vantului violent nu convinge; mai bine adierea de vant subtire. Nu cred in alchimia sufletului, ci doar in nemurirea lui. Intre flux si reflux energetic, sa nu caut solutii umane.
Marius Matei
Marius Matei
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.