Doua adevaruri mari pe care se intemeiaza religia crestina si intreaga cultura a omenirii consfinteste si-anume: existenta si nemurirea sufletului si invierea trupurilor la a doua venire a Domnului Hristos. Amandoua au nelinistit constiinta oamenilor si i-au facut sa se intrebe si se intreaba si astazi multi: Exista suflet in trup? Exista viata dupa moarte sau nu?
La aceste intrebari necredinciosii raspund cu tarie ca nu exista nici un suflet, ca nu exista viata vesnica dupa moarte; nepasatorii care habar nu au de suflet, nici nu vor sa stie si nici nu se mira, nu se cutremura de nimic; indoielnicii care sunt cei mai multi si care sunt framantati si nelinistiti de glasul constiintei, unii intemeiati si ei pe indoiala altora, pe necunoasterea adevarurilor crestine, pe frica de adevar, pe lipsa de cautare a adevarului, raspund: poate exista, poate nu exista suflet si viata vesnica! Numai adevaratii crestini care au credinta luminata, au ochii sufletului deschisi, marturisesc si spun cu tarie ,cu hotarare: Da, exista suflet liber si nemuritor!
Oamenii din ziua de astazi parca ar avea toata mintea in ochi; numai ce vad cu ochii pretuiesc si cinstesc, altceva nimic, ca sa se implineasca ce se spune in psalmi: ...fiii oamenilor sunt mincinosi in intelegerea lor. Lumea si sufletul in viata aceasta pacatoasa, pamanteasca sunt lucruri pe care cei vii nu le pot intelege, dar le inteleg cei morti.
imparati ai pamantului, bogatasi ai lumii, voi care v-ati bucurat de comorile acestea lumesti, ce ati dobandit, ce ati luat cu voi acolo in groapa, in pamant? Nimic. Voi ati murit si lumea este moarta pentru voi, insa, pentru aceasta lume v-ati pierdut sufletul, ati pierdut cerul, ati pierdut raiul, viata vesnica si pe DUMNEZEU.
Ce folos are omul daca dobandeste lumea toata care se ispraveste odata cu viata aceasta, daca-si pierde sufletul sau?
Nici un folos, caci nu se poate o paguba mai mare ca acesta.Bine ar fi daca noi cei vii am putea invata ceva; ca lumea aceasta este trecatoare, o stim cu totii, fiindca vedem cu ochii nestatornicia ei. Vedem cum bunurile ei se castiga cu truda si se ispravesc repede; vedem cate griji, cata frica, cata zavistie, cate suparari tulbura,vestejesc, ofilesc si otravesc distrugand desavarsit fericirea lumii acesteia, a vietii acesteia. Vedem cate patimi si boli dinlauntru!
La viata aceasta nu merita sa-i zicem viata ci mai degraba suferinta, durere,necazuri, caci de cand se naste omul si pana pleaca de pe pamant, pana moare traieste in suferinta, dureri si necazuri. Se naste plangand si moare plangand. Nu trece mult si-l doboara ba o boala ba o suferinta, una dupa alta de cand s-a nascut. Vedem lipsa de pace, vedem cum se razboiesc unii cu altii, atata tulburare in lume, in tot pamantul; vedem atatea rautati, atatea suferinte.
Stim ca lumea este trecatoare dar nu stim cu adevarat ce este sufletul, fiindca nu vedem nici frumusetea lui si nici firea lui. Suflet-suflare, a suflat Dumnezeu, de aici vine vorba de suflet. A pus Dumnezeu comoara aceasta nemaipomenit de mare si valoroasa in vasul acesta de lut, in trup sa se pastreze. Bunul Dumnezeu n-a voit sa puna sufletul in nimic altceva, n-a pus in ingeri, nici in heruvimi, nici in serafimi, de aceasta inalta cinstire s-a bucurat numai omul care a fost zidit dupa chipul si asemanarea lui, nu dupa trup ci dupa suflet, dupa duh, dupa fire.
Iata cat suntem de superiori si de bogati si mai este adevarat ca de nimic nu ne batem joc ca de suflet. Vindem aceasta comoara fara de pret pentru o mica placere, o schimbam pentru un neinsemnat castig sau pentru o cinste trecatoare. Sufletul e duh, spirit imaterial care nu poate fi nici impartit,nici nimicit; nu poate fi vazut, intocmai cum nu putem vedea pe un disc inregistrat o melodie sau o vorbire.
Daca nu credem in existenta sufletului suntem calatori fara tinta-intocmai ca niste calatori straini care nu stiu nici de unde vin si nici incotro merg; pacatosi fara mantuire, muritori fara speranta; suntem fapturi care nu stim de ce am venit in lume, ce rost avem in viata si unde mergem dupa moarte. Datorita sufletului traiesc oamenii in lume si prin el nadajduim sa traim fericiti in rai. De vom pierde sufletul pierdem si lumea si raiul si tot.
Daca nu avem grija de suflet, de care depinde toata fericirea vietii pamantesti si a celei viitoare, daca pe neasteptate vine moartea si ne va gasi impovorati cu greutatea acestei lumi, cu fel de fel de griji, inecati in fel de fel de lacomii, legati cu lanturile ,in fel de fel de pacate si vom muri nespovediti,neimpartasiti, pierzandu-ne sufletele in adancurile iadului, unde vom gasi atunci cheile pentru a deschide, pentru a ne elibera?! Omul nu are aceste chei. CHEILE DEZLEGARII sunt pacatele spuse pe scaunul spovedaniei, dincolo omul nu le are. Le are si insusi Dumnezeu. EL tine cheile iadului si cheile raiului. Deci, sa ascultam cu mult interes sufletesc despre judecata de pe urma. Va suna cel din urma ceas al neamului omenesc. Va veni pastorul si va desparti oile de capre, va rosti sentinta de judecata si va plati fiecaruia dupa faptele lui. Cat mai este vreme de pocainta sa ne intoarcem la Dumnezeu si sa ne intrebam: cum ne-ar gasi pe noi? oi sau capre?
Florentina
andriesei florentina
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.