Vlădica Ioan a ajuns în Shanghai în luna noiembrie a anului 1934, chiar înainte de praznicul Intrării Maicii Domnului în Biserică din 21 noiembrie.

Aici a găsit o catedrală frumoasă dar a cărei construcţie era departe de a fi isprăvită. Situaţia era complicată şi în ce privea jurisdicţia bisericească, deoarece conflictul care exista trebuia să fie aplanat, redând astfel unitatea Bisericii. Cu tact, perseverenţă şi iscusinţă, Sfântul Ioan a readus pacea şi buna înţelegere între ortodocşi, stabilind legături frăţeşti cu sârbii, grecii şi ucrainenii care erau prezenţi acolo într-un număr semnificativ.

O foarte mare importanţă a acordat educaţiei religioase a copiilor şi tinerilor, începând a fi prezent la examinările orale din cadrul cursurilor de catehizare din toate şcolile ortodoxe ale Shanghaiului. Lucrarea sa binefăcătoare şi luminătoare a fost cât se poate de binevenită, şi de îndată mai multe societăţi de caritate i-au cemt să le fie ocrotitor. Cunoscând nemijlocit condiţiile grele de trai şi strâmtorările din vieţile multor ruşi emigraţi din Uniunea Sovietică, Vlădica a ajutat atât cu rugăciunea, cât şi cu direcţionarea donaţiilor şi ajutoarelor pentru cei sărmani. Nu-l puteai vedea niciodată la ceai în saloanele celor bogaţi, însă venea cu grăbire oriunde erau oameni în nevoie, indiferent de oră sau de vremea de afară. Poposirea lui în mijlocul celor suferinzi şi necăjiţi pogora parcă mila lui Dumnezeu, Vlădica spovedindu-i şi împărtăşindu-i pe toţi cei care cereau ajutorul de Sus. Mulţi dintre cei pentru care Sfântul Ioan se ruga, se vindecau, chiar şi atunci când boala era incurabilă sau în fază terminală. Iar minunile se înmulţeau pe zi ce trece.

Indrăgind foarte mult copiii sărmani şi orfani, Sfântul Ioan făcea orice îi stătea în putinţă pentru a-i ajuta, urmând pilda Sfântului Tihon de Zadonsk, pe care îl cinstea foarte
mult. Astfel, sub numele şi ocrotirea acestui ierarh rus, a întemeiat un orfelinat, care a avut la început opt copilaşi, ajungând, în cele din urmă, să adăpostească o sută de copii.

Prin acest orfelinat au trecut mai bine de 3500 de băieţi şi fete, între aceştia numărându-se şi cei din familiile nevoiaşe, care erau întreţinuţi şi îngrijiţi în perioadele în care părinţii lor întâmpinau mari dificultăţi.

Pentru a putea înţelege câte ceva din starea lucrurilor în Shanghai, iată o întâmplare în care se poate desluşi nu numai profunda dragoste pentru om a Vlădicăi, ci şi curajul, înţelepciunea şi puterea sa înaintevăzătoare. Relatarea acestei istorisiri, a fost consemnată chiar de Maria Alexandrovna Şahmatova, directoarea orfelinatului, care l-a însoţit atunci pe Sfântul Ioan:

„Intr-o seară, târziu, Vlădica Ioan m-a luat cu el pe străzile Shanghaiului, iar la un moment dat, am văzut că intră într-un magazin ce vindea băuturi alcoolice. A cumpărat două sticle mari de votcă chinezească şi apoi a început să se îndrepte spre străzile întunecate şi periculoase ale mahalalelor. Se ştia că în bezna acestor străzi puteai fi oricând ucis. Pe de o parte, îmi era foarte frică, pe de alta, eram deopotrivă sceptică şi nedumerită, zicându-mi: «Ce ar putea face un călugăr tânăr cu două sticle de  votcă?». Când am văzut că Vlădica s-a apropiat de o pubelă de gunoi, mă aşteptam ca el să arunce sticlele în container.

Insă lucrurile nu s-au petrecut nicidecum aşa. El s-a oprit lângă un tomberon şi a început să asculte cu mare atenţie. Apoi m-a chemat şi mi-a dat să ţin cele două sticle. A ridicat capacul containerului şi acolo a găsit un copilaş care scâncea printre gunoaie.

Când căuta cum să-l scoată dintre mizerii, din întuneric s-a arătat oarecine, care a început să mârâie ceva, ameninţându-l pe Vlădica. Părintele Ioan s-a îndreptat spre acel om şi i-a dat, în schimbul copilului, una din sticlele pe care le adusese. In acea noapte, episcopul nostru s-a întors la orfelinat purtând doi copii în braţe".

Adeseori, Sfântul Ioan pornea de unul singur pe străzile mizere ale mahalalelor Shanghaiului, adunând copiii din tomberoanele de gunoi; şi nu au fost puţine cazurile în care pruncii nedoriţi, deşi se născuseră şi erau vii, erau aruncaţi la gunoi spre a fi sfâşiaţi şi mâncaţi de câini. Mulţi dintre aceşti copii, fiind salvaţi de Vlădica, au fost primiţi, ocrotiţi şi crescuţi în orfelinatul ce-l întemeiase, oferindu-le dragoste părintească adevărată. Pe bună dreptate se spunea despre Sfântul Ioan că s-a răstignit pentru orfanii săi. Prezenţa Vlădicăi era pentru aceşti copii asemenea unui magnet: el îi cerceta des şi avea un cuvânt bun, o mângâiere şi un zâmbet pentru fiecare dintre ei.

La scurtă vreme după sosirea sa în China, credincioşii şi-au dat seama că Vlădica Ioan era un mare ascet. Mânca doar seara, la ora 11, iar nopţile le petrecea în rugăciune şi doar spre dimineaţă aţipea, fie îngenuncheat înaintea icoanelor, fie într-un fotoliu. Chiar dacă era bolnav, Sfântul Ioan slujea Sfânta Liturghie şi vecernia, împărtăşindu-se în fiecare zi.

Purtarea şi îmbrăcămintea sa erau cât se poate de modeste, iar în picioare încălţa numai sandale, pe care adeseori le dădea vreunui sărac şi apoi umbla desculţ un răstimp.

Cugetul euharistie adânc, precum şi cinstirea pe care Vlădica o dădea Sfintelor Taine şi slujbelor bisericeşti, s-a adeverit şi din strădania lui susţinută pentru finalizarea
cât mai grabnică a catedralei, iar acest lucru s-a petrecut în 1937, la trei ani după sosirea sa în China. Hramul acestui locaş a fost închinat Icoanei Maicii Domnului „Mijlocitoarea păcătoşilor".

Catedrala era încăpătoare, cuprinzând aproximativ 2500 de oameni, şi devenise bucuria multor emigranţi ruşi, aceştia numind-o, cu un simţământ de împlinire, „Kremlinul
ortodoxiei chineze".

Dar vitregia vremurilor a făcut ca, după înstăpânirea regimului comunist în China şi emigrarea comunităţii ruseşti, acestei catedrale să-i fie înlăturate crucile de pe turle
şi, pentru 20 de ani, să fie preschimbată în depozit. Iar după această perioadă, ea a adăpostit Bursa de Valori, urmând ca apoi să devină restaurant şi club de noapte. In cele din urmă, vechea clădire a catedralei a intrat în domeniul public, fiind restaurată de primăria Shanghaiului şi declarată monument ii patrimoniului cultural şi istoric al metropolei ce are astăzi peste 30 de milioane de locuitori. Frescele păstrate parţial au fost restaurate şi puse în valoare, întregul interior al locaşului fiind acum amenajat ca şi spaţiu expoziţional.

Cât se afla încă în Shanghai, Vlădica Ioan avea obiceiul să cerceteze închisorile şi să săvârşească Sfânta Liturghie, chiar dacă făcea acest lucru în condiţii cât se poate de rudimentare. Creştinii ortodocşi de acolo dobândeau nădejde din dragostea şi prezenţa blândă a ierarhului.

Curajul şi bunătatea nepărtinitoare ale Sfântului Ioan s-au adeverit şi din vizitele pe care le făcea în afara Shanghaiului, unde era un mare aşezământ psihiatric. Cu lucrarea rugăciunii şi a discernământului său, putea să-i deosebească pe cei îndrăciţi de cei bolnavi psihic. Vlădica avea acea putere lăuntrică necesară pentru a-i vizita pe aceşti bolnavi şi a-i împărtăşi. Era uimitor cum, din mâinile sale, ei primeau liniştiţi Euharistia şi îl ascultau întru totul. Vizitele sale erau aşteptate cu nerăbdare, şi, peste orice închipuire, Vlădica era primit de fiecare dată cu bucurie. E foarte posibil ca, duhovniceste, Sfântul Ioan să fi fost singura persoană care se ruga din tot sufletul pentru aceşti oameni.

Dar cutezanţa Vlădicăi Ioan s-a făcut cunoscută deplin în vremea ocupaţiei japoneze, când aceştia s-au străduit din răsputeri să supună voinţei lor colonia rusească.

Presiunile făcute de japonezi asupra conducătorilor emigraţiei ruse s-a soldat cu moartea a doi lideri, care nu au cedat privitor la independenţa comunităţii lor. In aceste împrejurări, deşi l-ar fi putut costa viaţa, Sfântul Ioan s-a declarat căpetenia vremelnică a coloniei ruseşti din Shanghai. Cu toate că, în mod repetat, a fost avertizat asupra primejdiei de moarte de către unii ruşi care începuseră să colaboreze cu japonezii, Vlădica a rămas neclintit în hotărârea sa.

Chiar dacă, în timpul ocupaţiei japoneze şi a stării de război, gloanţele şuierau prin aer rafală după rafală, Sfântul Ioan nu a încetat să-i viziteze pe cei suferinzi sau care îi
cereau ajutorul, fie zi, fie noapte. Şi cu toate acestea, nici un glonţ nu l-a atins.

După sfârşitul războiului, s-au făcut încercări susţinute de a convinge ierarhii şi preoţii ruşi din exil să se supună patriarhului nou ales al Bisericii Sovietice. Şase dintre ierarhii din Extremul Orient s-au plecat propunerii orânduirii comuniste şi doar Sfântul Ioan nu a primit să facă acest compromis, rămânând credincios Bisericii Ortodoxe Ruse din afara Rusiei.

Aşa se face că, în 1946, a fost ridicat în rangul de Arhiepiscop al tuturor credincioşilor ortodocşi din Extremul Orient.

După venirea comuniştilor la putere în China, situaţia a devenit foarte împovărătoare. Pentru orice membru al coloniei ruseşti, opţiunile nu erau decât două: a rămâne în
China şi apoi a fi repatriat sub stăpânirea lui Stalin (lucru dovedit mai apoi ca fiind echivalent cu moartea), ori a încerca să obţină viză sau cetăţenie pentru a intra într-una din ţările cu statut democratic.

Aşadar nu rămânea decât calea pribegiei, care era singura viabilă. Insă aceasta s-a dovedit a fi cu adevărat izbăvitoare, deoarece cârmuitorul surghiuniţilor era un om
al lui Dumnezeu. Aşa se face că membrii coloniei ruseşti din Shanghai au luat drumul insulei Tubabao din arhipelagul filipinez.

Gângav şi blând ai fost ca şi Prorocul Moise, Sfinte Ioane, şi, precum el a deschis norodului drum prin Marea Roşie, asemenea şi tu, peste mări şi oceane, i-ai purtat pe cei încredinţaţi ţie de Dumnezeu, izbăvindu-i deopotrivă de moartea sufletului şi a trupului. Scoate-ne şi pe noi din amărăciunea întunecată a valurilor necredinţei şi, alipindu-ne corăbiei Bisericii, învredniceşte-ne Sfintelor Taine şi poartă-ne către malul cel preacurat al împărăţiei Cerurilor.

Fragment din cartea "Sfantul descult ce vine degraba in ajutor. Viata, minunile, rugaciuni", Editura Sophia

Cumpara cartea "Sfantul descult ce vine degraba in ajutor. Viata, minunile, rugaciuni"

• Acatistul Sfantului Ioan Maximovici
  Publicat in : Acatiste
• Viata Sfantului Ioan Maximovici
  Publicat in : Vietile sfintilor
• Sfantul Ioan Maximovici
  Publicat in : Vietile sfintilor

Aboneaza-te la newsletter Retete de post

Email

Introdu codul din imagine: